Postez astazi ultima parte a recenziei cartii privind sistemul penal al antichitatii si modul in care crestinii l-au influentat in mod pozitiv. Ma concentrez, printre altele, si pe temnitele in care au fost detinuti unii dintre apostoli.

Importante pentru crestini sunt si imaginile care au supravietuit in frescele acelor zile privind inteminitatii. Unele dintre cele care au supravietuit il arata pe Apostolul Petru scotind apa dintr-o stinca in inchisoarea Tullian in Roma. (Pagina 141) Miraculos scoasa din stinca (asemenea lui Moise la Horeb), apa era folosita, conform inscriptiilor, de Petru pentru botezarea strajerilor inchisorii. Alte fresce, din Nordul Africii, portretizeaza crestini intemnitati si dusi inlantuiti

de soldati la arene unde erau dati prada animalelor salbatice (damnatio ad bestias).

Probabil, speculeaza autorii, unul din motivele care i-au facut pe crestinii primari interesati in evanghelizarea sistemului penitenciar a fost inchisoarea Tullian din Roma unde, conform traditiei, au fost detinuti apostolii Pavel si Petru. Inchisoarea a fost pastrata ca vestigiu crestin si poate fi vizitata chiar si azi in inima Romei. Deasupra ei a fost construita o bazilica in onoarea si memoria celor doi apostoli.

Inchisoarea Tullian e descrisa ca fiind „a dark, wet, and cold underground chamber ... with little light or air, and only the most rudimentary latrines / o camera subterana intunecoasa, umeda si rece ... cu putina lumina sau aer si latrine din cele mai rudimentare.” Adauga autorii: „the stench and microbial mechanisms of disease were unknown but a sentence could easily become a death sentence ... mirosul ingrozitor si mecanismele microbiale, chiar daca necunoscute atunci, erau o pedeapsa cu moartea chiar daca intemnitatii nu erau condamanti la moarte”.

Fragmente literare mentioneaza ca imparatii crestini au instituit obiceiul gratierii unor intemnitati in preajma Pastelor, in special a celor care nu savirsisera infractiuni serioase. (Page 148) Altii au decretat ca, in preajma zilelor festive, intemnitatii sa nu mai fie scosi din inchisoare si transformati in spectacol avind in vedere infatisarea lor hidoasa, lipsiti de imbracaminte, nespalati, pe jumatate goi, cu parul ravasit si aratind asemenea unor animale. Acest mod de distratie a publicului a incetat. (Pagina 148)

Crestinii au infiintat organizatii caritabile ad hoc pentru sprijinirea intemnitatilor in numele demnitatii si umanitatii lor. Scriu autorii: „Christians, perhaps because they venis from the low strata most at risk, formed support societys for the enisoned / Crestinii, probabil pentru ca proveneau din straturile de jos si de risc [de a fi intemnitate] ale societatii, au format grupuri de suport pentru intemnitate ...”

Practica aceasta a supravietuit pina in zilele noastre si sa extins global. Chuck Colson a fondat o societate internationala de propovaduire a Evangheliei intemnitatilor care in timp sa extins si in Romania. Avocat al Adminsitratiei Nixon in anii 70, Colson a fost intemnitat pentru conspiratie, si-a reformat moral viata in temnita, iar la eliberarea a fondat aceasta miscare globala cu un impact extraordinar.

Iata inca un motiv pentru care trebuie sa fim mindri si multumitori ca suntem crestini. Crestinii de acum 2000 de ani au schimbat sistemul de incarcerare practicat cu multa cruzime de romani si greci. Au injectat in societatea civila notiunea reformarii morale a intemnitatilor prin vizitarea celor intemnitati, chiar daca nu erau inruditi ori cunoscuti. [Recenzie: https://www.newyorker.com]

Peter Costea