Citesc cu nedumerire și consternare că Norvegia este pe cale de a adopta o lege care să incrimineze afirmațiile „transfobe”, atât pe cele făcute în privat (până la un an), cât și cele făcute în public (până la 3 ani).
[Link: www.uk.reuters.com]
Mă întreb cum această suprimare crasă a celui mai fundamental drept civil se petrece în Europa, în anul 2020, într-o Europă sub auspiciile Convenției Europene a Drepturilor Omului, într-o eră pe care o numim „civilizată”, într-o țară pe care o privim ca model de imitat?
Afirmațiile vulgare ori iresponsabile sunt fără îndoială nepotrivite și nu este bine să fie făcute. Dar a interzice afirmații de acest gen, atât în spațiul privat, cât și în cel public, și mai ales să le pedepsești cu ani serioși de închisoare, mi se pare dincolo de orice extremă.
Un extremism secularist mai deplorabil ca acesta este greu de imaginat.
Mi se pare atât de extrem încât mă tem că statul secular încearcă în mod intenționat să ne interzică să ne exercităm unul din cele mai fundamentale drepturi.
Mă întreb, cu aceeași îngrijorare, în ce măsură, nu dacă, această lege va fi aplicată împotriva creștinilor, a bisericilor. Oricine poate fi pasibil să stea în închisoare de la un an la 3 ani dacă afirmă, în privat (soț-soție) ori în public (biserică), că Ziditorul i-a făcut „doar parte bărbătească și parte femeiască” și că „orice trece peste ce este scris” este o abominație.
Peter Costea