Alin Nemeș ◉ Ce am decis și de ce am făcut asta

După aproape zece ani de slujire în Biserica Efrata și după o perioadă frumoasă în care am avut onoarea și responsabilitatea de a fi pastorul coordonator al acestei biserici, am hotărât să încredințez această poziție unuia dintre colegii mei de slujire.

Tranziția se va desfășura în lunile următoare, cu atenție, cu responsabilitate și cu dorința ca lucrarea să-și continue parcursul în pace și unitate ca si până aici.

Au fost ani binecuvântați, în care am văzut în repetate rânduri Mâna Lui Dumnezeu și implicarea Sa nemijlocită. Am plâns și ne-am bucurat împreună, am trăit momente înălțătoare, si am fost alături de oameni care au trecut prin încercări grele. Am luptat, atât cât mi-a stat în putere, ca nimeni și nimic să nu se piardă, iar Biserica Efrata să crească și să prospere în lucrarea Marelui Stăpân.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi există aici o echipă frumoasă și puternică: oameni tineri care slujesc alături de cei în vârstă, slujitori ordinați, oameni implicați în numeroasele activități și departamente ale bisericii. Sunt oameni devotați, care iubesc lucrarea lui Dumnezeu și despre care cred că o vor duce mai departe cu credincioșie, demnitate și responsabilitate.

Alături de ei am trăit ani plini de muncă, provocări și împliniri, dar, mai presus de toate, ani în care am descoperit în diferite moduri, cât de mare și de credincios este Dumnezeu. În ziua în care am fost instalat ca pastor coordonator al Bisericii Efrata, am simțit greutatea unei mari responsabilități. Am purtat-o în fiecare zi, dar întotdeauna însoțită de bucuria de a putea fi de folos lucrării lui Dumnezeu și acestei comunități.

Iată că, după aproape zece ani de când slujesc aici, am ajuns la convingerea că a venit vremea ca unul dintre membrii echipei să preia coordonarea acestei lucrări frumoase și binecuvântate de Domnul.

Știu că această hotărâre poate părea atipică și că, în mod firesc, ridică anumite întrebări.

De ce am luat această decizie?

În urmă cu aproximativ trei ani, Dumnezeu a așezat în inima mea gândul că va veni o vreme în care lucrarea mea în acest loc se va încheia. Cu trecerea timpului, acel gând nu s-a stins, ci s-a transformat într-o încredințare tot mai puternică și mai limpede. Dumnezeu mi-a vorbit în diferite feluri și în împrejurări diferite, astfel încât inima mea să ajungă pe deplin încredințată că acesta este planul și timpul hotărât de El.

De aceea, sunt convins că este bine să răspund acestei călăuziri prin ascultare, rămânând credincios încredințării pe care Dumnezeu a așezat-o în inima mea. Nu privesc această decizie doar ca pe încheierea unei etape, ci ca pe un răspuns sincer și smerit la ceea ce cred, cu toată inima, că este călăuzirea lui Dumnezeu pentru viața și slujirea mea.

Ce voi face de aici înainte?

Răspunsul este la fel de sincer: în acest moment, nu știu. Dar sunt pe deplin încredințat că Dumnezeu știe. Aștept cu bucurie și credință ca Dumnezeu să-mi arate următorul pas.

Nu ar fi fost corect să-mi îndrept gândurile spre altceva câtă vreme purtam încă responsabilitatea păstoririi Bisericii Efrata.

Până în acest moment, inima, energia și preocuparea mea au fost așezate aici.

Am dorit să slujesc cu întreaga mea putere, fără să privesc în altă direcție și fără să pregătesc, un alt drum pentru mine în paralel.

Deocamdată, privesc cu bucurie și recunoștință la ceea ce rămâne în urma acestor ani. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a ajutat să construim și le sunt profund recunoscător acestor oameni minunați, care mi-au oferit privilegiul de a le fi păstor și alături de care am putut duce mai departe o lucrare atât de frumoasă în acest orășel.

Biserica Efrata va rămâne pentru totdeauna în inima mea. O voi purta în rugăciune, iar amintirile acestor ani își vor găsi adesea locul în mărturiile și în poveștile pe care le voi împărtăși altora.

Aici rămâne o parte din sufletul meu, pentru că aici am slujit, am crescut, am învățat și am văzut bunătatea lui Dumnezeu într-un mod aparte.

Plec din această responsabilitate cu pace și cu bucuria a ceea ce pot lăsa în urma mea, și cu deplină încredere în viitorul bisericii si cu încrederea ca Dumnezeu are totul sub controlul Său.

Știu că Dumnezeu va purta de grijă acestei lucrări așa cum a făcut-o până acum. El a fost adevăratul Stăpân al Bisericii Efrata și va rămâne Stăpânul ei și de aici înainte.

Nouă tuturor nu ne rămâne decât să ne încredem în El, să rămânem uniți și să continuăm cu credincioșie lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare, fiind convinși că Dumnezeu nu încheie o poveste, ci deschide un nou capitol în planul Său.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți!

Alin Nemeș

25 august 2026