Fiecare dintre noi am avut momente în viață când am constatat cu durere că ne lipsea tocmai lucrul sau obiectul de care aveam cea mai mare nevoie.

Când am dorit să achităm cumpărăturile, am constatat că ne lipsea portofelul. Sau, când am ajuns la gară, am descoperit că ne lipsea biletul de tren sau de avion. Vă puteți continua lista, adăugând în comentarii care au fost lucrurile care v-au lipsit în momentul în care aveați cea mai mare nevoie de ele.

Cu câțiva ani în urmă, am avut în slujire o echipă venită din America. Urmărindu-le reacțiile, am observat că liderul lor își purta geanta peste tot. Când mergea la masă sau când călătorea cu mașina, avea grijă ca geanta să fie lângă el.

Chiar și atunci când a urcat la pupitru pentru a prezenta un salut pentru audiență, nu s-a desprins de geantă. A așezat-o cu mare grijă sub scaun, iar după ce a coborât, n-a mai luat-o.

Am ajuns acasă, iar a doua zi am plecat dis-de-dimineață spre aeroportul din Cluj. În apropiere de Cluj, unul dintre cei din echipă le-a cerut tuturor să-și pregătească biletele de îmbarcare și pașapoartele.

În acele momente, cel care își purta geanta peste tot s-a schimbat la față, fiindcă toate actele lui erau în geanta pe care o uitase sub scaunul de la pupitru. Marea lui grijă era acum nu că nu se mai putea îmbarca, ci dacă își mai găsea geanta!

Înainte de a veni în România, ne povestise că cineva îi spusese să aibă mare grijă de bunurile personale, fiindcă în țara noastră se fură peste tot și poate să rămână fără ele.
N-a luat însă în calcul și faptul că el însuși putea să le piardă.

Îngrijorați de situație, l-am sunat pe administratorul clădirii, care ne-a spus că văzuse o geantă sub scaunul de la pupitru, dar o lăsase acolo. După ce a mers la clădire și a descuiat ușa, a găsit geanta, după care am angajat o altă mașină care să vină de la Suceava la aeroportul din Cluj pentru a aduce geanta.

Fiindcă îi lipsea pașaportul, cel în cauză nu s-a putut îmbarca în avion. A amânat zborul pentru a doua zi și s-a cazat la un hotel. Prin această experiență, a învățat însă o lecție, înțelegând că orice lipsă cere un preț, care, de foarte multe ori, creează situații ireversibile.

Dacă ne pot lipsi lucruri fizice, a căror lipsă ne solicită să plătim un preț, ne pot lipsi însă și virtuți spirituale, pentru care prețul este mult mai mare. Urmărind relatările Scripturii, descoperim că unora le-a lipsit:

1. Credința

Când a venit la Domnul Isus un tânăr bogat, care a dorit să știe ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică, Domnul i-a răspuns:

„Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” (Luca 18:22)

Foarte dureros! Avea o mare bogăție, avea viața înainte, păzise toate poruncile din tinerețea lui, dar îi lipsea un singur lucru. Nu avea credință și dedicare pentru a-L urma pe Domnul.

De aceea, Domnul l-a supus unui test pentru a-și dovedi credința: să vândă tot ce avea, să împartă la săraci și apoi să-L urmeze! Numai că tânărul nu a fost gata să trăiască prin credință și, de aceea, a pierdut totul!

Subliniind această pierdere, scriitorul Epistolei către Evrei menționează:

„... fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Sfânta Scriptură arată însă că altora le-a lipsit:

2. Uleiul

Cele cinci fecioare neînțelepte, care așteptau să vină mirele, în momentul în care a fost anunțată apariția lui, au constatat că nu mai aveau ulei în candele.

Câtă durere! Erau fecioare, aveau candele, așteptau mirele, dar le-a lipsit uleiul. Acest fapt le-a făcut să piardă întâlnirea cu mirele, intrarea în odaia ospățului de nuntă și veșnicia alături de Domnul.

Dacă uleiul reprezintă prezența Duhului Sfânt, putem spune că aceste fecioare aveau o viață religioasă și o formă de evlavie, dar le lipsea puterea (2 Tim. 3:2-5).

Pentru unii însă, ceea ce le-a lipsit a fost:

3. Răbdarea

Deși, după eliberarea din Egipt, poporul Israel a pornit cu entuziasm spre Canaan, în timpul călătoriei, care a durat aproape 40 de ani, a ajuns într-un moment în care și-a pierdut răbdarea. Despre această pierdere, Moise a scris că cei din Israel:

„Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: «Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.»” (Num. 21:4-5)

Această pierdere a evidențiat faptul că, pe lângă răbdare, le lipseau și pacea, liniștea, mulțumirea și încrederea în Dumnezeu.

Din cauza acestor lipsuri, bărbații care aveau de la douăzeci de ani în sus, care au ieșit din Egipt n-au mai ajuns în Canaan, ci și-au găsit sfârșitul în pustiu.

Un caz mult mai cutremurător este cel al celui căruia i-a lipsit:

4. Haina de nuntă

Așa cum a prezentat Domnul Isus, dintre invitații care au ajuns la nunta fiului de împărat, toți ceilalți purtau haina de nuntă. Un singur invitat însă a ajuns la nuntă fără să poarte haina de sărbătoare.

Când împăratul a intrat să vadă nuntașii, a văzut printre aceștia pe unul căruia îi lipsea ceea ce era mai important: haina de nuntă! L-a confruntat, întrebându-l:

„«Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?»” (Mat. 22:12)

Pentru că nu a putut da niciun răspuns, lipsa ținutei obligatorii pentru nuntă a făcut ca el să plătească un preț foarte scump: a fost scos afară de la sărbătoare, a fost legat și aruncat în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților (Mat. 22:13).

Această ținută de sărbătoare înseamnă, de fapt, a fi îmbrăcați cu haina neprihănirii, despre care apostolul Ioan a anticipat, îndemnând:

„Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor şi curat.” (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) (Ap. 19:7-8)

Știind că prețul plătit de cei cărora le-a lipsit chiar și un singur lucru a fost incomensurabil, te întreb: ție ce-ți mai lipsește?

Dacă îți mai lipsește ceva, fii gata să-ți îndrepți starea în care te găsești câtă vreme mai este încă har, pentru ca să nu ajungi în situația în care totul să fie prea târziu!

Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu