În iunie 2019 am avut ocazia unicat de a merge pe Transalpina - era prima mea oară când mergeam, alături de familie pe acești munți din România, așa că nu am să uit prea curând experiența aceasta - pentru a ne întâlni cu un grup de coriști din zona Bucovinei. Se făceau repetiții pentru un program cu cântări și poezii creștine care aveau să fie puse pe un album video/audio. Așa că ne-am pornit la drum. 

Am urcat printre nori la peste 1600 m altitudine în localitatea Rânca și acolo, la o cabană de munte am stat alături de ei 2 zile unde am petrecut momente memorabile.

Țin minte că am cântat alături de alții din acest cor la bass și... deși erau persoane cu care nu m-am întâlnit niciodată, ne-am împrietenit și ne-am simțit minunat. Era ca și când ne-am fi cunoscut de o viață și atunci ne revedeam din nou.

Cu câteva zile în urmă, bunul meu prieten, Mihail Manole de la Oxentia Tourism, mi-a povestit de ceva similar, doar că era altitudinea de -212 m! Prima dată m-am minunat cum de s-au nimerit acest ”paralele” să fie ceva mult prea similar. Și el a trăit o experiență similară cu ceea ce am trăit eu în iunie 2019, doar că de data aceasta el se afla cu alți 42 de oameni minunați din Suceava, pe meleagurile Țării Sfinte - acolo era altitudinea aceea negativă, în caz că vă întrebați. Și relatarea lui Mihail Manole mi s-a părut demnă de relatat pentru că trebuie consemnat ceva de care să îți aduci aminte - însăși termenul de ”aducere aminte” este menționat de multe ori pe paginile Sfintei Scripturi pentru că așa s-au transmis din generație în generație ceea ce a făcut Domnul cu urmașii noștri.