%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
În dimineața aceasta plec cu o echipa de voluntari și câteva zeci de cadouri și alte produse spre un orfelinat plin cu copii bolnavi de SIDA. Îngrijitoarele sunt niște măicuțe catolice (femei care se jertfesc pentru acești îngerași bolnăviori si abandonați). Am spus-o mereu că dragostea lui Hristos nu se adulmecă doar din aer, ci vine prin noi în lumea aceasta. Hristos ne-a încredințat slujba iubirii, nouă, Bisericii Lui.
Azi îl voi vedea pe Hristos în vreo 50 de trupușoare de orfani, Hristos va arăta azi pentru mine ca o fetiță blondă, înăltuță, tăcută, timidă si puțin palidă, care mă va privi cu ochii mari, întrebându-se cine sunt si de ce o vizitez. Hristos pentru mine azi va fi un băiețel de 3-4 anișori, cu ochii negrii si puțin încrucișați, care se va apropia curios de mine si mă va întreba intr-o limba stâlcită cum mă cheamă. Hristos va fi in toți acei orfani, Hristos mă va privi prin zeci de perechi de ochi, iar eu Îl voi privi cu dragoste și-i voi spune că-L iubesc.
De ce cred acest lucru? Pentru că Biblia ne zice așa: “Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut (Matei 25:37-40).”
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece
