%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Acum ceva timp în urmă am urmărit un Podcast cu Marian Aliuta în care acesta spunea că ar dori sa facă botezul Biblic, adică cel în care sa-L mărturisească cu gura lui pe Hristos ca Domn si Salvator, așa cum a citit în Biblie. Din acel moment am început să mă rog pentru el si am spus în inima mea: “Doamne, as vrea sa fiu parte din slujba de botez a acestui om, sa-L călăuzesc spre Tine!” În scurt timp Marian Aliuta a venit la una dintre slujbele de la Biserica Profides, am făcut cunostinta si ne-am împrietenit imediat, au început lungi convorbiri si în scut timp botezul lui, care a zguduit porțile iadului, mulți fiind cei care i-au urmat exemplul biblic.
Tot mulți au fost cei care au zis ca e un foc de paie, ca mimează credința, că s-a pocăit doar pentru că a ajuns în faliment, s-a zvonit chiar ca s-a pocăit ca sa-l ajute alții. Însă adevarul este acesta, Marian s-a întors cu toată inima la Hristos pentru ca avea nevoie de salvare. Golul din inima lui era mare si doar Hristos l-a putut umple. Doar Dumnezeu a fost cel care l-a ridicat si azi este un frate în Hristos, statornic pe calea credinței.
Chiar îmi marturisea ca cineva a încercat sa-l ispiteasca cu un păcat de care era dependent odinioară, însă pentru prima data în viata s-a simțit stăpân peste orice pacat si a putut sa zică un “Nu” hotărât. Cine i-a dat această forța? Oare nu credința? Oare nu Hristos? Azi am fost sa facem putină mișcare si am încheiat partida de sport cu o rugăciune puternică, nu-mi venea să cred că mă rog acolo cu un om al fotbalului admirat de toată România si care acum e robul lui Hristos. Am în minte versetele care spun: “Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:24-27).
Cu prețuire,
Toni Berbece
