Aceasta a fost una dintre întrebările repetate după interviul de ieri de la RVE Timișoara, în care pastorul Vasilică Croitor și jurnalistul Lucian Mîndruță au discutat despre divorț.
Discuția a pornit de la comentariul lui Mîndruță la postarea pastorului Nelu Filip. Mîndruță a susținut că divorțul poate fi o soluție atunci când o căsnicie produce nefericire, invocând și ideea că Dumnezeu nu dorește ca omul să fie nefericit. Vasilică Croitor a prezentat perspectiva biblică și a argumentat de ce divorțul nu poate fi tratat ca soluție la nefericirea dintr-o căsnicie.
A fost, așadar, o confruntare între două perspective asupra căsătoriei și divorțului. O temă dificilă, care merită argumente și discernământ.
O parte importantă dintre reacțiile de pe Facebook au preferat însă să discute despre persoana invitată. „Ce caută un ateu la un radio creștin?”, „De ce îi dați platformă?”, „De ce îl băgați în mare?” au fost întrebări însoțite, în multe cazuri, de ironii, etichete și insulte.
Aici apare o contradicție greu de ignorat. Se invocă apărarea adevărului creștin, dar limbajul folosit ajunge uneori să contrazică tocmai spiritul în care Scriptura cere ca adevărul să fie prezentat.
Ateismul poate fi considerat o perspectivă greșită. Argumentele lui Mîndruță pot fi respinse ferm. Perspectiva biblică asupra căsătoriei și divorțului poate fi susținută fără echivoc. Nimic din toate acestea nu justifică batjocura sau atacul la persoane.
Mai mult, invitația la dialogul nu se acordă aprobarea ideilor invitate. Un radio creștin poate găzdui o perspectivă seculară tocmai pentru ca aceasta să fie ascultată, analizată și confruntată cu perspectiva Scripturii.
Ideile exprimate de Mîndruță nu există doar în studioul unui post de radio. Ele sunt deja prezente în societate. Se regăsesc în discuții despre relații, familie, autonomie personală și fericire. Evitarea lor nu le face mai putin influente.
Evangheliții prezintă pe Isus răspunzând oamenilor care Îl contesta și intrând inclusiv în discuție polemică despre divorț. Apostolul Petru cere ca apărarea credinței să fie făcută „cu blândețe și echipă”.
Prin urmare, un dialog cu un ateu nu asociat o amenințare pentru credința creștină. Poate fi un test pentru capacitatea de a argumenta ceea ce se crede.
Iar reacții de după interviu ridică o problemă care merită mai multă atenție decât întrebarea „de ce a fost invitat un ateu?”. Merită observat cât de ușor poate fi confundată râvna pentru adevăr cu indignarea, iar apărarea credinței cu atacul celui care gândește diferit.
Adevărul creștin nu are nevoie de reacții viscerale pentru a fi apărat. Are nevoie de oameni care să-l cunoască, să-l poată argumenta și să-l rostească într-un fel care nu contrazice chiar mesajul pe care pretind că îl apără. Când adevărul este însoțit de dispreț, cel care îl apără riscă să devină cel mai slab argument al propriului mesaj.
---
Pentru cei interesați de apologetică, Apărarea creștinismului” de Cornelius Van Til este o recomandare potrivită pentru aprofundarea modului în care credința creștină poate fi susținută argumentativă în fața perspectivelor care o contestă.
Pentru tema căsătoriei, dar și a divorțului, „Pachetul pentru căsătorie” Wilson poate fi un material util pentru cei care doresc să reflecteze mai aplicat asupra relației dintre soț și soție, responsabilități și construirea unei căsnicii sănătoase.



%20%23%20MM.gif)





