Vreau să însoțesc această dezbatere dintre pastorul Vasilică Croitor și jurnalistul Lucian Mândruță, pe tema divorțului, cu câteva precizări. Le consider necesare mai ales după reacțiile celor care se întreabă, uneori cu multă indignare, ce ar avea de căutat un jurnalist declarat ateu într-un dialog găzduit de un post de radio creștin.

Vezi aici: RVE Timișoara: Lucian Mîndruță - Despre divorț. Dialog cu Vasilică Croitor

Eu cred că tocmai aici se află valoarea unui asemenea demers.

Trăim într-o societate secularizată. Oamenii care nu cred în Dumnezeu, cei care contestă valorile creștine sau care privesc Scriptura dintr-o perspectivă cu totul diferită de a noastră sunt pretutindeni în jurul nostru. Sunt colegii noștri, vecinii noștri, oamenii din spațiul public și, uneori, chiar oameni foarte apropiați nouă.

Ce ar trebui să facem? Să vorbim numai între noi? Să-i invităm la dialog numai pe cei care care sunt deja convinși de ceea ce credem noi?

Domnul Isus Cristos nu a procedat astfel.

Când citim Evangheliile, Îl descoperim pe Domnul Isus intrând în dialog și chiar în dispute polemici cu oameni care Îl contestau. A discutat cu fariseii, cu saducheii, cu cărturarii, cu învățătorii Legii. I s-au pus întrebări dificile și uneori întrebări-capcană. A fost provocat în legătură cu divorțul, Sabatul, învierea morților, plata birului către Cezar, autoritatea Sa și multe alte subiecte controversate.

Și Domnul Isus nu a fugit de întrebări.

A intrat în dialog. Un răspuns. Un argumentat. A corectat premise greșite. A demascat ipocrizia atunci când a întâlnit-o și a afirmat adevărul fără echivoc.

Este remarcabil că tocmai despre divorț, tema acestui dezbateri, Evangheliile ne prezinta o asemenea confruntare. Fariseii au venit la Isus și L-au întrebat: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice preț?” (Matei 19:3). Întrebarea era polemică. Evanghelistul spune chiar că au venit „ca să-L ispitească”. Și totuși, Domnul Isus nu le-a spus: „Nu discutați cu voi pentru că aveți întenții greșite”. A răspuns și Și-a argumentat poziția pornind de la planul lui Dumnezeu pentru creație.

Creștinismul nu are nevoie de o cameră izolata, în care să nu ne auzim numai unii pe alții.

Dacă suntem convinși că adevărul Scripturii poate fi apărat, atunci nu trebuie să nu sperie întrebările incomode. Dimpotrivă, avem nevoie să învățăm să ne prezentăm convingerile într-un mod inteligent, biblic și coerent înaintea celor care care nu împărtășesc premisele noastre.

De aceea apreciez acest lucru dezbatere și apreciez în mod deosebit de maniera în care pastorul Vasilică Croitor poartă dialogul: echilibrat, argumentat, fără agresivitate și fără complex. Poți fi ferm fără să fii brutal. Poți spune că o idee este greșită fără să-l umilești pe omul care o susține. Poți apăra perspectiva Scripturii fără să transformi apologetica într-un exercițiu de ostilitate.

Apostolul Petru nu cere să fim gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi, dar precizează și cum trebuie să o facem: „cu blândețe și teamă” (1 Petru 3:15).

De aceea mă întristează profund atitudinea unor oameni care se declară credincioși, dar care privesc cu disprețul un om doar pentru faptul că se declară ateu. Uneori citesc reacții în care găsesc mai multă ostilitate decât preocupare pentru mântuirea celui care gândește diferit.

Ateismul unui om nu ne dă dreptul să-i disprețuim persoana, ci nu obligă să ne rugăm pentru mântuirea lui.

Domnul Isus a stat la masă cu oameni pe care mediul religios al vremii îi consideră indezirabili. A discutat cu samariteni, cu vameși și cu oameni marginalizați. A intrat în dialog cu adversarii Săi teologici. Niciodată apropierea de omul păcătos nu a însemnat aprobarea păcatului și nici dialogul cu cel aflat în eroare nu a însemnat relativizarea adevărului.

Aceasta este distincția pe care trebuie să o recuperăm și noi: dialogul nu înseamnă compromis, iar respectul nu înseamnă capitulare.

Putem respinge categoric o idee fără să disprețuim omul care o susține. Putem apăra familia, căsătoria și perspectiva Scripturii asupra divorțului fără să nu cunoascăm autorizați să aruncăm cuvinte grele asupra celui care nu crede ca noi.

Adevărul nu devine mai adevărat dacă este rostit cu ură.

Public this dezbatere tocmai pentru că mi se pare folositoare. Nu pentru că aș fi de acord cu toate afirmațiile care se fac în cadrul ei, ci pentru că este sănătos să vedem două concepte diferite confruntându-se prin argumente. Creștinii trebuie să știe nu numai ce cred, ci și de ce cred ceea ce cred și cum pot explica această omului secularizat care nu recunoaște din start autoritatea Scripturii.

Și mai fac o precizare: Voi comentarii la această postare.

Nu pentru că mă tem de opinii diferite. Tocmai am explicat de ce cred în dialog și în confruntarea argumentelor. Le opresc pentru că nu vreau ca această postare să devină încă un loc în care să disprețuiască, insultă și răutatea să fie îmbrăcate în vocabular religios și prezentate drept „râvnă pentru adevăr”.

Nu vreau să ofer o tribună veninului îmbrăcat în evlavie.

Ascultați dezbaterea. Cântăriți argumentele. Verificați totul prin Scriptura. Păstrați ce este bun.

Și să nu uităm ceva esențial: dacă vrem să apărăm adevărul lui Cristos, trebuie să vă învățăm să o facem și în spiritul lui Cristos.

Nelu Filip