Domnul Isus spune în Matei 19:11-12 următoarele cuvinte imediat după ce a vorbit cu privire la căsătorie și divorț:

Dar El le‑a zis: ”Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat. Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să‑l primească!”

Din păcate, se pare că mulți așa-ziși creștini nu pot să primească cuvântul acesta al Domnului Isus și nu doar atât, ci unii au chiar ajuns să-L disprețuiască, dacă nu gura, cel puțin prin faptele și atitudinea lor cu privire la cei care aleg să nu se căsătorească de dragul Împărăției lui Dumnezeu și al Evangheliei Sale.

Dar să le luăm pe rând. În versetele de mai sus este vorba despre trei feluri de eunuci. Înainte de a vorbi despre aceste feluri de eunuci, haideți să vedem ce era un eunuc. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, un eunuc era ”(în Orient) un bărbat castrat, paznic al unui harem, un nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora, un ofițer care avea în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit.”

În contextul cuvintelor Domnului Isus, eunucii care s-au născut așa din pântecul mamei lor sunt cei care s-au născut cu o disfuncție sexuală, eunucii care au fost făcuți eunuci de către oameni sunt cei castrați care în vechime aveau o anumită funcție și menționați și în definiția din dicționar de mai sus, iar cei care s-au făcut ei înșiși eunuci de dragul Împărăției Cerurilor sunt cei care au ales să nu se căsătorească pentru a se dedica total slujirii lui Dumnezeu, fie că vorbim de bărbați sau femei. Aceștia nu au vreo disfuncție sexuală și nici nu sunt castrați, ci pur și simplu au ales viața de celibat de dragul Domnului Isus și de dragul Evangheliei Sale. Și despre acești vom vorbi mai pe îndelete în acest articol.

Problema este că mulți așa-ziși creștini, dar mai ales cei din mediul evanghelic, îi văd pe cei care au ales viața de celibat de dragul Evangheliei ca pe niște ciudați, ca pe niște neadaptați sau ca unii care au suferit diferite traume în viață sau au avut exemple proaste în viață și de aceea nu vor să se căsătorească.

Toate aceste atitudini și vorbe ale unor astfel de ”creștini” arată că acești oameni nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și interpretează totul dintr-o gândire lumească, iar gândirea lumească este o gândire a diavolului după cum vedem clar în Biblie la Iacov 3:15. Faptul că ei spun despre cei care au ales celibatul de dragul Evangheliei că au suferit traume în viață sau că au avut exemple proaste și de aceea nu vor să se căsătorească arată că gândirea lor este una bazată pe psihologia aceste lumi și nu pe Cuvântul lui Dumnezeu, iar o astfel de gândire este una demonică după cum am spus mai devreme. Iar psihologia este o armă și o învățătură a diavolului. Pentru o argumentare biblică a acestei afirmații puteți citi un articol pe această temă făcând click aici.

Pe lângă toate astea, mai sunt unii așa-ziși creștini plini de venin și răutate care spun despre cei care au ales viața de celibat de dragul Evangheliei că ar avea orientări sexuale de tip homosexual, ceea ce este o acuză nedreaptă gravă pentru care vor fi pedepsiți de Dumnezeu dacă nu se pocăiesc de acest lucru și de răutatea inimii lor.

Astfel de oameni nu vor să primească cuvântul Domnului Isus din Matei 19:11-12. Și mulți din acești așa-ziși creștini au făcut o adevărată obsesie pentru căsătorie și pentru familie, mai ales cei din mediul evanghelic. Până și păgânii au ideea de celibat pentru credință (budiștii, călugării ortodocși și catolici etc.) cu toate că aceea este o credință falsă, numai evanghelicii resping ceea ce arată clar Biblia cu privire la acest subiect. Și aici mă refer în special la evanghelicii din România. Revenind la obsesia pentru căsătorie și familie, în viziunea acestor oameni cu mintea întunecată absolut fiecare creștin trebuie să se căsătorească și dacă nu o face înseamnă că are o problemă. Ei bine, voi care ziceți așa aveți o problemă și încă una spirituală gravă și nu cel care alege celibatul de dragul Evangheliei și de dragul Împărăției lui Dumnezeu.

Da, familia e lăsată de Dumnezeu, e creația lui Dumnezeu, dar nu orice om din această lume are chemarea de a se căsători sau de a întemeia o familie. Problema e că acești oameni au făcut o obsesie și un idol din familie. Și chiar dacă familia e creată de Dumnezeu, atunci când tu faci un idol din ea, asta e urâciune în ochii lui Dumnezeu, e păcat. Orice formă de idolatrie e urâciune în ochii lui Dumnezeu și păcat. Iar un om își poate face idoli din aproape orice, inclusiv poate face un idol din familie. Și fix asta au făcut mulți din mediul evanghelic. Iar din dragoste față de idolul numit ”familie” au ajuns să răstălmăcească Scriptura și să-i urască pe cei care au ales celibatul de dragul Domnului Isus. Și asta v-o zice un om care este căsătorit, asta ca să eliminăm orice fel de potențiale supoziții.

În 1 Corinteni 7, Pavel vorbește de asemenea despre despre alegerea de a nu te căsători. La versetele 8 și 9 Pavel spune că celor necăsătoriți și văduvelor le spune că este bine pentru ei să rămână așa cum e el, adică necăsătorit. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Mai mult, la 1 Corinteni 7:7 Pavel spune că el dorește ca toți oamenii să fie așa cum e el (adică necăsătorit), însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu. Ce înseamnă asta în context? Că celibatul e un dar și o chemare de la Dumnezeu, la fel cum și căsătoria e un dar și o chemare de la Dumnezeu. Prin urmare, unii au darul și chemarea celibatului, iar alții au darul și chemarea căsătoriei. Și asta trebuie să înțeleagă orice om care spune că este creștin. Numai acești așa-ziși creștini cu mintea întunecată de cel rău și care se închină la idolul ”Familie” nu vor să înțeleagă acest adevăr atât de simplu al lui Dumnezeu și anume că, așa cum am mai spus, celibatul e un dar și o chemare de la Dumnezeu, la fel cum și căsătoria e un dar și o chemare de la Dumnezeu. Prin urmare, unii au darul și chemarea celibatului, iar alții au darul și chemarea căsătoriei.

Apoi, în același capitol, de la versetele 25 și până la finalul capitolului 7, Biblia vorbește despre decizia de a te căsători sau de a nu o face. Pavel spune că din cauza necazului din prezent (1 Corinteni 7:26) este bine pentru om să rămână așa cum este, adică dacă e necăsătorit să rămână necăsătorit, iar dacă e căsătorit să rămână căsătorit. Dar despre ce necaz era vorba? Cel mai posibil era vorba despre persecuțiile pe care le îndurau creștinii. În acest context, Pavel spune că dacă totuși omul alege să se căsătorească nu greșește cu nimic, doar că va avea necazuri pământești. Și într-adevăr, un om necăsătorit are mai puține responsabilități pământești și mai mult timp pentru lucrurile Domnului. Iar în caz de persecuție, un om necăsătorit nu are soț, soție sau copii cărora să le poarte de grijă. Astfel, înțelegem mai bine ce a vrut Pavel să spună în acest capitol din 1 Corinteni.

În final, Biblia e cât se poate de clară. Celibatul e un dar și o chemare de la Dumnezeu, la fel cum și căsătoria e un dar și o chemare de la Dumnezeu. Prin urmare, unii au darul și chemarea celibatului, iar alții au darul și chemarea căsătoriei. A persecuta și a disprețui un om pentru că a ales să nu se căsătorească, ci să se dedice Domnului Isus și Evangheliei Sale este o acțiune diavolească, satanică pentru care cel care face asta va fi aspru pedepsit de Dumnezeu dacă nu se pocăiește de faptele sale și de inima sa rea și murdară.

A.A.