Se estimează că vreo 30 de mii de participanți au mărșăluit în București, promovând agenda LGBTQ șamd.

Nu am vreun dubiu că au fost aduși din multe locuri.

Este strategia lor ca minoritate minusculă să creeze puncte de forță, creând percepția că sunt mulți și puternici, când ei de fapt sunt puțini și obraznici.

Soluțiile pentru îndepărtarea acestui cancer din trupul țării sunt două: fermitate politică din partea unei conduceri unite (Președinte, Parlament și Justiție) care să blocheze consecvent demersurile acestei comunități a desfrâului și/sau voința poporului care să fie vizibilă, militantă și reacționară!

Ce înseamnă asta? Înseamnă că îi vor vota jos și afară pe toți aceia care din start nu declară că sunt împotrivă și vor lua măsuri împotriva acestei mișcări, blocându-le accesul la bulevardele, școlile și instituțiile țării! Locul lor este doar în dulap!

Cei care promit și nu se țin de cuvânt, jos și alții în locul lor până dăm de unii care chiar cred și împlinesc ce spun.

S-ar putea să dureze, iată de ce era bine să fi început mai demult. Dar… niciodată nu este prea târziu!

Altă acțiune este de a umple străzile tuturor orașelor, concomitent și consecvent, pentru a demonstra aleșilor că poporul ia în serios subiectul… și predicatul, dacă ne referim la segmentul religios.

Problema pe care o avem este că atitudinea electoratului este palidă și tardivă, întotdeauna un kilometru în spatele frontului, așa cum s-a putut vedea când cu Referendumul pentru Familie, faimosul flit popular despre care vorbea cu un entuziasm (foarte rar) greu de bănuit la Dl Iohannis.

Iar liderii națiunii, pragmatici fiind, acceptă directivele care le asigură traiul și mălaiul.

Pe acest fond, LGBTiștii devin din ce în ce mai îndrăzneți și mai radicali, rețeta franceză pentru sodomizarea copiilor și implicit a societății fiind punctul final și ireversibil al unui proces urmărit și implementat cu răbdare de zeci de ani.

Soluția a treia este când intervine Dumnezeu!

Cristian Ionescu