Am citit recent despre doi frați gemeni care au ajuns într-un conflict extrem, fiindcă nu au reușit să-și împartă așa cum și-ar fi dorit fiecare moștenirea lăsată de părinți. Fiindcă certurile continuau fără încetare și amenințările deveneau tot mai severe, când a plecat în concediu, unul dintre ei a plătit un meseriaș. Și i-a spus acestuia:

„Pe hotarul dintre proprietățile noastre să construiești un gard înalt, fiindcă nu vreau să mai am de-a face cu fratele meu și nici chiar să-l mai văd vreodată.”

Meseriașul a luat banii, a cumpărat materialele, dar a fost foarte mustrat de faptul că a trebuit să construiască un gard de despărțire între frați. De aceea, în loc de gard, a construit un pod și a tăiat toți pomii și toate buruienile de pe hotar, pentru ca între cei doi frați să nu mai existe niciun obstacol, ci numai o cale de acces.

Când fratele care l-a angajat s-a întors din concediu, în loc să-l certe pe meseriaș, l-a îmbrățișat și l-a chemat și pe fratele său ca să se îmbrățișeze împreună, mărturisind că între frați nu trebuie să mai fie garduri, ci numai poduri!

Și în vremea noastră întâlnim pe mulți angajați să construiască garduri. Și aceasta se întâmplă nu numai în familie, ci și în societate, chiar și între cei care, prin responsabilitățile pe care le-au primit, trebuie să dărâme gardurile și să lucreze în echipă.

Vedem aceasta uitându-ne la Parlamentul României. De aproape 151 de zile (5 luni), nu avem încă un nou Guvern cu puteri depline. Iar de fiecare dată când a fost desemnat un candidat, imediat au început să lucreze din greu constructorii de garduri, care i-au împiedicat, prin pretenții absurde, pe cei desemnați să fie aleși.

Ce să mai spunem despre pacea din Orientul Mijlociu? De fiecare dată când se propune un nou acord de pace, în loc de poduri și înțelegere, gardul pretențiilor se înalță tot mai mult.

Cel mai mare gard însă este cel înălțat de diavol, care luptă din greu să-l separe pe om de Dumnezeu. Iar acest gard se înalță și se lărgește tot mai mult, odată cu înmulțirea păcatelor celor care înaintează din rău spre mai rău.

De aceea este potrivită întrebarea: în această lume în care toți trudesc să înalțe garduri, mai este cineva care să construiască poduri?

Pentru a înțelege cât de importantă este această slujire, trebuie să avem în atenție:

1. Exemplul lui Iosif

Deși era desconsiderat de frații săi, el a mers să-i caute. Iar atunci când nu i-a găsit la Sihem, unde aceștia pășteau oile de obicei, nu s-a întors acasă, ci a mers să-i caute la Dotan.

Dragostea nu renunță la primul eșec, ci se sacrifică pentru a construi poduri peste toate nemulțumirile și divergențele. Chiar și atunci când a fost vândut de frații săi în Egipt, pentru ca aceștia să nu-l mai vadă, Iosif a continuat să construiască poduri.

De aceea, când aceștia au venit să cumpere grâu, i-a ospătat la masa lui și le-a dat grâu pe gratis. I-a supus la diferite încercări pentru a le trezi conștiința, a-i conștientiza de păcat și a-i determina să se pocăiască, pentru ca legătura frățească să se restabilească. Și, în loc de garduri, să rămână numai poduri!

Cel mai important moment este atunci când Iosif se face cunoscut fraților săi, cărora, în loc să-i judece și să-i pedepsească pentru vina lor, le-a arătat dragoste și le-a oferit iertare. Acest fapt a făcut ca familia lui Iacov să fie din nou împreună, așezată în cea mai bună zonă a Egiptului.

Ce biruință: gardurile s-au dus și au fost construite numai poduri!
Alături de Iosif putem avea în atenție și:

2. Exemplul lui Moise

Când poporul Israel a păcătuit, făcând un vițel de aur, considerându-l dumnezeul care i-a scos din Egipt, Dumnezeul Cel Mare și Atotputernic a rostit imediat judecata, care ar fi însemnat nimicire totală și imediată. Numai că, în acele momente, Moise a mijlocit, construind un pod, spunând:

„Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare? Pentru ce să zică egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți şi ca să-i șteargă de pe fața pământului»? Întoarce-Te din iuțeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.

Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuți: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.» Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.” (Ex. 32:11-14)

Tu ce ai fi spus într-o situație asemănătoare? Te-ai fi rugat ca să construiești un pod sau ca să ceri pedeapsa?

Cel mai mare model referitor la construcția de poduri este însă:

3. Exemplul Domnului Isus

Când omul a fost despărțit de Dumnezeu din cauza păcatului și a ajuns pe malul gropii, gata să fie trimis în iad, Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre ca să construiască un pod peste această prăpastie.
Despre acest pod spiritual, apostolul Pavel a mărturisit că:

„Acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace;

şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” (Ef. 2:13-18)

Sau:

„...toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredințat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.

Noi, dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:18-20)

Cât de fericiți ar trebui să fim știind că între noi și Dumnezeu nu mai este niciun gard și niciun zid, ci un mare pod și o cale liberă prin Isus Hristos!

De aceea, lasă-mă să te întreb: ești un constructor de garduri sau de poduri? Cine sunt aceia pe care îi dorești să îi ții departe și față de care să nu mai ai nicio legătură? Scrie numele lor pe o coală de hârtie și dă-le un telefon sau scrie-le un mesaj, cerându-ți iertare. Fă astfel primul pas și apoi pe toți cei care urmează, pentru ca între voi să nu mai fie garduri, ci poduri de dragoste!

Și, fiindcă podul peste prăpastia păcatului și a focului judecății încă mai este accesibil, apelează la mila lui Dumnezeu cu credință, pocăință și dedicare, pentru ca să nu mai fii în spatele unui zid al păcatelor, ci să ai acces liber spre lumină, viață și împărăție veșnică cu Domnul.

Iar pentru zilele care urmează, fii un constructor de poduri, ajutându-i și pe alții să găsească calea împăcării cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos!

Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu