Prietenii vin și pleacă, ai prieteni (mulți) când îți merge bine, rămân puțini (aproape deloc) când îți merge rău.
Sunt oameni care îți sunt loiali când găsesc orișice interes în relația cu tine, sunt oameni (de multe ori aceiași) care te aruncă (vând) ca pe o măsea stricată când nu mai ai ce să le oferi.
Sunt oameni care "joacă la două capete" sau la mai multe, pentru ei ești doar o opțiune, dacă pici sau o dai de gard...Dumnezeu cu mila, dacă stai în picioare și îți merge bine, stau și ei lângă tine.
Sunt oameni care îți zâmbesc așa frumos și îți întind mâna dar care au inima plină de venin și abia îți așteaptă căderea.
Sunt puțini oameni, foarte puțini Oameni, care să te iubească necondiționat, de regulă sunt cei de un sânge sau un Duh cu tine, dacă te-a binecuvantat Dumnezeu cu astfel de oameni, prețuiește-i...sunt într-adevăr de mare preț.
Dar am găsit că mai bun, mai loial, mai iubitor, mai aproape în necaz, mai dulce, mai scump, mai frumos, mai minunat ca și Iisus Hristos nu este și nu poate fi nimeni.
El mi-a făcut o promisiune pe care știu cu siguranță că o va ține pentru că în El "nu este nici schimbare, nici umbră de mutare", iar promisiunea zice așa : "Și iată că Eu sunt cu voi (cu tine) în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin!"
Pentru mine Iisus rămâne punct de referință maximă când vine vorba de iubire și loialitate.
Ghiţă Ignat



%20%23%20MM.gif)





