9 februarie o zi obișnuită pentru fam.Matei, tatăl la muncă, mama acasă cu cei 8 copii, cel mic 6 luni, 15 ani cel mai mare.

La ora 14:00 așteptau vizita anunțată a celor de la Jugendamt. Două doamne tinere ajung la ora stabilită prima reacție a fost una de uimire, "Știam ca aveți doar 4 copii!..."

Una vorbește tot timpul , zeci de întrebări iar alta se uita atent si scrie... nu scoate nici un cuvant aproape două ore. Mama încearcă să răspundă la toate întrebările în timp ce copiii fericiți și lipsiți de griji aleargă prin casa și se joaca cu o pisică . La final vine verdictul: "Conform standardelor noastre nu sunteți capabilă să creșteți 8 copii singură, va trebui să semnați o cerere pentru fiecare copil prin care veți cere ajutorul nostru. În cursul săptămânii viitoare vom programa o întâlnire doar cu copiii."

După plecarea lor copii nu se simt deranjați sau îngrijorați de discuția pe care urmează să o poarte cu doamnele de la Jugendamt ci se arată dornici să povestească cât mai multe lucruri din casă.

Au urmat zile grele si decizii cruciale, se recomandă plecarea urgentă în România, familia acceptă, ne lovim de altă problemă, aproape toți nu au acte în regulă, pașapoarte expirate și fără certificat de naștere românesc.

Multumesc Domnului pentru intervenția fr.Titus Corlatean la Ministerul de externe si la consulatul din Berlin.

Luni înainte de începerea programului, toată familia va trebui să se prezinte la consulat.

Duminică seara inainte de plecare sunt împreună cu ei, părinții stresați, speriați de orice mașină care oprește în dreptul casei lor, copiii foarte fericiți că vor merge în România, jumătate din ei nu au văzut-o niciodată. Ce poți să ceri copiilor? Sunt fericiți în orice situație.

Cand scriu aceste rânduri familia a ajuns acasă la Dornești, Suceava.

Bunicii bucuroși că își revăd copiii după 6 ani și își strâng în brațe nepoții pe care nu i-au văzut niciodată. E bine acasă în România! ... oare cât timp?

- S-a anunțat înființarea Observatorului național al copilului, un Jugendamt românesc.

- Jugendamt bate la o ușa din Germania degeaba.

- Petru și Camelia Furdui așteaptă cu înfrigurare o minune de la Dumnezeu.

- Albert a fugit din nou acasă, e fericit ca s-a întâlnit cu părinții.

- Ma uit in biserică.. fețe triste și citesc la toți o întrebare nespusă: OARE CINE VA URMA!!!??

Pastor Ghiță Vatamaniuc, Hannover