Articolul publicat de Gândul, intitulat „Bătrânii ținuți în azilele groazei de la Bihor ar fi fost botezați cu forța. Cum câștigă bani Viorel Pașca pe spinarea fraților penticostali”, ridică multe acuzații la adresa lui Viorel Pașca. Asupra acestora se vor pronunța, după caz, instituțiile abilitate și opinia publică.

Există însă o afirmație care depășește persoana lui Viorel Pașca și lovește direct în credința și practica Cultului Creștin Penticostal. Mă refer la sugestia că în mediul penticostal ar exista „botezuri făcute cu forța”.

Această afirmație este incompatibilă și în dezacord total cu doctrina oficială a Cultului Creștin Penticostal.

Dacă autorii articolului ar fi consultat Mărturisirea de credință a Cultului Cren Penticostal art 18, ar fi constatat că botezul în apă este administrat exclusiv persoanelor care au crezut în Domnul Isus Cristos și mărturisesc în mod liber și conștient credință. Botezul nu este un act care poate fi impus și nici o formalitate administrativă. El este expresia unei decizii personale și voluntare.

Mai mult, tocmai aceasta convingere a stat la baza practicilor penticostale de a nu boteza copiii mici. Spre deosebire de tradiția botezului pruncilor, bisericile penticostale despre că omul trebuie să ajungă la vârsta discernământului, să înțeleagă Evanghelia și să decidă singur dacă dorește să-L urmeze pe Cristos. Nimeni nu poate crede în locul altuia și nimeni nu poate fi botezat autentic împotriva proprietăților voințe.

În acest context, asocierea dintre credința penticostală și ideea unor „botezuri forțate” nu rezistă nici cele mai elementare analize teologice. Ea contrazice chiar principiul fundamental pe care se întemeiază practica botezului în bisericile evanghelice.

Presa are dreptul și datoria de a investiga orice faptă care poate interesa opinia publică. Dar aceeași datorie presupune și o minimă documentare atunci când sunt prezentate aspecte ce țin de doctrina unei confesiuni religioase. O consultare a documentelor oficiale ale Cultului Creștin Penticostal ar fi fost suficientă pentru a evita o afirmație care atribuie acest Biserici o practică pe care ea o respinge în mod explicit.

Nu discutăm aici despre vinovăția sau nevinovăția unei persoane. Discutăm despre adevărul privind credința unei comunități religioase. Iar acest adevăr nu poate fi sacrificat pentru a întări sau narațiune jurnalistică.

Cultul Creștin Penticostal afirmă limpede că botezul este actul public prin care o persoană care crezut în Cristos a mărturisește, în mod liber și conștient, credință. Din acest motiv, expresia „botez penticostal făcut cu forța” nu descrie practica Bisericii, ci o realitate incompatibilă cu propria doctrină.

Critica poate fi legitimă, dar ea trebuie să rămână fidelă adevărului. Când, în încercarea de a argumenta împotriva unei persoane, este prezentată eronat însăși credința unei Biserici, nu mai este afectată doar imaginea unui om, ci este denaturată identitatea unei întregi comunități religioase.

Nelu Filip