De câteva săptămâni citim ori vedem zilnic imagini cu biserici incendiate în Canada. Pare ireal. Da, în Canada, țară "liniștită" unde "pacea socială" este asigurată, ne spun seculariștii, prin acordarea de drepturi, în special noi, și de beneficii sociale tot mai generoase. Țara în care, ni se spune, cetățenii se înțeleg, trăiesc în armonie, rasismul lipsește, bisericile în marea lor majoritate au fost reduse la tăcere, creștinii sunt docili, iar "progresismul" înghite bisericile încă conservatoare.
În anii trecuți, sondajele de opinie indicau că doar 18% dintre canadieni nu agreau cu căsătoriile între persoane de același sex. Secularismul canadian a câștigat, se pare, cel puțin în aparență, în detrimentul societății tradiționale și mai ales creștine.
Poate asta explică și violența împotriva bisericilor din Canada: secularismul încurajează o cultură anti-tradițională, anti-creștină, netradițională care caută să îngroape trecutul "rasist", opresiv și exploatator. Mai ales cel împotriva populației native.
Căci despre asta e vorba: incendierea a zeci de biserici de către (se presupune) persoane care provin din zona demografică nativă și în zonele geografice native.
Datele statistice deschid fereastra înspre un trecut canadian până recent puțin discutat. În mai, au fost descoperite 215 de schelete îngropate în morminte nemarcate, în jurul unor biserici catolice din British Columbia. În iunie au fost descoperite 751 de schelete, iar la sfârșitul lui iunie 182.
Îngrijorătoare, însă, sunt și afirmațiile la fel de incendiare ale autorităților. Directorul Asociației pentru Drepturile Omului din British Columbia tocmai afirma, privind bisericile din zonele native, "burn it all down / ardeți-le în întregime". [Link: www.catholiceducation.org]
Ce a dezlănțuit această cruciadă anti-biserici? Descoperirea acestor sute de schelete de tineri nativi îngropați în preajma bisericilor.
Puțină istorie: în 1876 Canada a adoptat legi care permiteau bisericilor să stabilească centre de misiune în zonele populate de persoanele indigene. Catolicii au construit o rețea relativ mare de astfel de centre în care alfabetizau tinerii și îi învățau și alte subiecte folositoare și meserii. Au construit și biserici și au încreștinat o mare parte a populației native.
Condițiile de viață, însă, erau dificile. Tuberculoza, condițiile de trai insalubre, clima rece și cauze similare au cauzat moartea a probabil mii de tineri în cei peste 100 de ani de activitate misionară a catolicilor. Au murit nu doar tinerii nativi. Au murit și misionarii și familiile lor.
Descoperirea, însă, din ultimele luni a sutelor de schelete a readus în discuție "abuzurile" clerului la adresa tinerilor nativi. Tinerii locuiau în dormitoare comune unde disciplina era o cerință primordială. O altă critică a fost că educând tinerii nativi, misionarii catolici i-au "dezrădăcinat" de cultura lor nativa. Învățând engleza, tinerii au încetat să mai vorbească limba maternă. Critica secularistă a fost făcută sub formă de fraze instigatoare: "child seizure, child neglect, child abuse, child deaths / copii luați cu forța de la părinți, copii neglijați, copii abuzați, copii decedați". [Link: www.catholiceducation.org]
Fără îndoială că anumite evenimente din trecut au fost tragice și, în lumina a ceea ce se știe astăzi, chiar condamnabile. Ce nu e potrivit, însă, este extremismul și agresivitatea extremiștilor seculariști care folosesc aceste evenimente să atace biserica. Se uită și se ignoră contribuția uriașă a bisericilor în îmblânzirea unui mediu ostil, și progresul făcut pentru a civiliza o zonă izolată prin intermediul școlilor creștine.
Așa gândesc marxiștii: selectează evenimente din trecut pentru a le folosi ca arme de distrugere a instituțiilor tradiționale, în cazul de față biserica.
Peter Costea