Mi-a căzut sub ochi o poză cu un bebeluș palmat de trei bărbați, se pierdea pur și simplu între ei. Nu era serialul ”Trei bărbați și o zecime” ci imaginea unei mari familii fericite, întâmplate undeva prin lumea asta largă și proastă. Comentariul jurnaliștilor era ca de obicei, inteligent, profund și relevant, așa cum sunt, în bună măsură jurnaliștii ultimilor ani, pentru care gramatica, literatura sunt înlocuite de memeuri. Comentariul introdiucea conceptul inteligent, profund și geneors de ”poliarmonie”.

Armonia, din câte știu eu este o aducere într-un echilibru a unor elemente neomogene, o gândire care pune în acord mai multe elemente, dacă avem trei tați și poliarmonie atunci e clar că poliarmonia este un alt nume pentru haos, dezastru, derapaj, deranj.

Am zis să nu mor proastă și am căutat ce anume iaște poliarmonia, și am aflat că poliarmonie e atunci când un grup de oameni își iau oareșce angajamente unii față de alții, angajamente nu juridicie, nu inalienabile, ci așa un soi de flutură vânt pe cuvânt. Azi aici, mâine-n Focșani, ba e, ba nu e, ba apare, ba dispare, precum ființa și neființa la Heidegger, vorba bancului.

Acum, am o întrebare pentru voi, eu știu că loveislove sau fiindcă ei sunt pe invers ar trebui zis evolsievol, dar copilul acela, cum stă el în acest aranjament poliarmonic? Că poate cei trei tați ajung să-și găsească evolsievol în altă parte, azi, mâine, poimâine, fiindcă în ciuda marii lor fidelități mult cântate și băjeții gay plâng câteodată pe la alte uși.

Și dacă poliarmonia devine din ce în ce mai poliarmonică și de la trei, bietul copil se trezește că nu are o familie ci un trib, format numai și numai din bărbați, s-a cam dus poezia vieții pentru bietul bebe.

Și acum, cred că cel mai important punct pe ordinea de zi. Cum să spui că iubești un copil, orice copil, și să nu-i oferi o mamă? Ai fost neiubit în copilărie, traumatizat, abrutizat, uitat în lanul de porumb, de nu înțelegi ce e aceea o mamă și iubirea ei? Cum poți să spui că iubești un copil doar fiindcă ți-a fost repartizat printr-o decizie judecătorească?! Ce te leagă de copilul acela altceva decât un ciocănel izbit într-o masă?

Dragii mei gay și lesbiene, dacă iubiți copiii nu-i adoptați, acceptați acest lucru ca fiind un dat al altei sexualități a voastre. Rămâneți cu plăcerea voastră, nu generați durere și dezechilibre unor copii numai fiindcă o lege rea și strâmbă vă dă acest drept.

Tot legea le-a dat dreptul celor care mai de ceva timp vă spânzurau, vă băteau, vă umileau și țineau prin pușcării, nu era și aceea tot lege? Cam așa e cu legea omenească. Legea morală însă a determinat și atunci mulți oameni să nu vă facă rău, deși puteau. Așa că dați-i înainte cât puteți cu evolsievol, dar lăsați iubirea normală, simplă, banală, maternă sau paternă, pentru noi ăștia, banalsexualii.

Ivona Boitan