După 20 de luni de pandemie declarată, încălcarea drepturilor omului devine vizibilă, ilegală și ireversibilă. Trăim vremuri tulburi și ne aflăm în negura unei pandemii în care țări întregi sunt închise cu lunile, se pierd vieți, locuri de muncă și nenumărate afaceri mici și mijlocii care trebuie să se închidă exclusiv din cauza restricțiilor impuse, care devin din ce în ce mai aspre. Depresia, sinuciderea și consecințele negative ale carantinei sunt în creștere și deteriorează relațiile interumane, iar datoria financiară care se acumulează acum va extenua efortul și munca a numeroase generații viitoare. Cenzura și polarizarea par a fi noua normă, iar dezbaterile nuanțate și respectul reciproc fac loc unei mentalități de tipul „cu noi” sau „împotriva noastră” cu un efect profund dezbinător asupra unei societăți care, până nu demult, era deschisă și tolerantă.

Mult mai îngrijorător decât oricare dintre aceste lucruri este că ne aflăm în pragul unei schimbări civilizaționale care este de o anvergură nemaiîntâlnită în ultimele decenii, iar implicațiile sale sunt atât de profunde încât, dacă suntem capabili să discernem dovezile pericolului sau să înțelegem pe deplin Rubiconul pe care suntem pe cale să-l traversăm, vedem deja lumea distopică care ne așteaptă de cealaltă parte.

Cei mai mulți dintre noi, cei care astăzi trăim în societăți democratice, ne-am născut pur și simplu în libertate neștiind ceva diferit, mulți dintre noi crezând în timpul copilăriei că toate războaiele și conflictele aparțineau exclusiv trecutului. Dar noi nu ne-am câștigat libertățile de care ne bucurăm. Ele ne-au fost transmise de o succesiune de generații care le-au smuls din mâinile monarhilor și a tiranilor de-a lungul secolelor, eroi care au luptat și au murit astfel încât astăzi să ne putem bucura de libertățile recunoscute prin lege și care sunt astăzi în pericol. Și, chiar dacă societățile liberal-democratice nu au fost perfecte, ne-au oferit totuși libertatea să trăim viețile pe care le alegem.

Continuarea pe www.juridice.ro