Silviu Mut ◉ Isus Hristos, chemat în judecată

Nu, nu este o glumă. Probabil ai citit de două ori, întrebându-te dacă nu cumva ceva este greșit. Dacă în locul numelui Mântuitorului nu ar trebui să apară un altul!? Sau poate te-ai întrebat serios la ce s-a gândit autorul când a scris titlul respectiv.

Ieri, la televiziunea națională s-a amintit cazul unui bărbat care l-a chemat în instanță pe Isus Hristos. „Dosarul” a fost închis rapid de judecători pe motiv că reclamantul nu a putut prezenta adresa Mântuitorului. Recunosc că inițial m-a amuzat știrea. Însă tranziția spre contemplare s-a realizat foarte rapid. Mi-am amintit că într-o zi vom fi în aceeași sală de judecată cu Hristos. Însă rolurile vor fi radical diferite. Ceea ce pentru unii acum pare de necrezut, atunci va deveni o realitate. Cruntă, din nefericire. Noul Testament, prin diferiți scriitori elaborează conceptul judecății. De fapt, ei continuă învățătura Vechiului Testament. În Evrei citim că: „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9:27).

Judecata este așadar inevitabilă. Locul instanței va fi diferit de ce cunoaștem azi și într-o altă dimensiune. Nici un om, indiferent de numele pe care-l poartă sau de preocupările sale nu are imunitate în fața Judecătorului. Procesul nu se va prescrie, iar probele vor fi suficiente. Stabilirea sentinței nu va fi influențată de ingeniozitatea vreunui avocat. Atunci și acolo, toate sentințele rostite de la pupitrul judecătorului vor fi cu executare. Sentința nu se numără în ani, iar ispășirea pedepsei nu se va face în încăperi cu internet și paturi supraetajate. Colegi vor fi, dar nu va fi timp de dialog. Nu va fi nici apă și nici aer condiționat.

Vestea bună pentru noi este că cine crede în Hristos „are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (Ioan 5:24). Mântuirea este prin Hristos și prin meritele Sale, însă răsplătirea este influențată de ce ai făcut cu ce ți-a dat Dumnezeu. Atunci, orice gând, orice faptă și orice cuvânt va fi făcut public. Ceea ce azi crezi că este în siguranță, atunci va fi cunoscut de toți. Inclusiv ceea ce spui sau gândești despre aproapele.

Una din întrebările cheie ale Scripturii este „ce să facem?” (Fapte 2:37). Trăiește timpul care ți-a rămas în strânsă legătură cu Dumnezeu, aducând roadă pentru Împărăție. Caută-l. Iubește-l. Încrede-te în El. Siguranța lui Ștefan să ne fie molipsitoare: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7:56).

Era să uit. Sentința e definitivă și irevocabilă. Nu mai există cale de întoarcere...

pastor Silviu M.

20 aprilie 2026