„Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită; și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui.” — Matei 12:25

Oricât am încerca să fim optimiști și să privim doar partea plină a paharului, ne lovim zilnic de o realitate dură. Putem să ne mințim, putem să ne astupăm urechile ca să nu mai auzim adevărul, dar adevărul nu dispare. Rămâne acolo, așteptându-ne.

Când te uiți în jur, la ceea ce se întâmplă astăzi în societate, simți cum te cuprinde o stare de oboseală și de revoltă. Ne pierdem răbdarea. Avem sentimentul clar că am devenit doar niște piese pe o tablă de șah, manevrate de o mână nevăzută. Cineva de la spate ne controlează, ne dirijează viețile, iar „păpușarul” își joacă rolul atât de bine, încât spectacolul pare real.

La începuturile ei, omenirea a fost creată pentru unitate și înțelegere. Dar această armonie a deranjat. Cineva nu a suportat să ne vadă bine și a aruncat între noi sămânța neagră a dezbinării, a urii și a haosului. Planul a fost simplu și cinic: un om singur, certat cu aproapele lui, este un om slab, ușor de controlat și de manipulat. Astăzi, această strategie a luat proporții uriașe. Vedem cum se formează tabere, bisericuțe, partide politice și chiar grupări religioase care, fără să-și dea seama, fac jocul acestui plan de distrugere.

În politica românească de zi cu zi, dorința de a ne dezbina ca să ne poată controla a ajuns la cote insuportabile. Greșelile, minciunile și bâlbele celor care ne conduc au devenit de-a dreptul dezgustătoare. Ne punem întrebări legitime, care dor: Cine stă, de fapt, în spatele scenei? Cine profită de pe urma noastră? De ce ne lăsăm manipulați în masă? Oamenii simpli caută aceste răspunsuri, dar ele întârzie să apară.

Bătălia cea mare nu se dă pe bugete sau pe funcții, ci se dă chiar aici, în inima comunităților noastre, pe tărâmul unității. Strategia reușește aproape de fiecare dată să risipească și să calce în picioare tot ce avem mai curat și mai frumos. La final, cine suferă? Noi, oamenii de rând. Îi pasă cuiva de sus că în urma lor societatea se fărâmițează și se distruge?

Mântuitorul ne-a avertizat foarte clar: dacă o comunitate se lasă condusă de oameni care seamănă ură, rezultatul este unul singur — un pustiu sufletesc și social. Rămânem fără perspective, fără putere, fără speranță. Cei care dezbină nu au viitor, chiar dacă pe moment par să fi dat lovitura și să fi trecut puntea făcând compromisuri cu cine nu trebuie. Dincolo, pe malul celălalt, îi așteaptă un mare nimic. Este o iluzie că prin viclenie poți obține o viață binecuvântată.

Hristos a spus adevărul curat: dezbinarea este ideea celui care, încă de la începutul lumii, a vrut să ne ducă în eroare. Este ideea celui care trăiește din minciună și prin minciună. Cei care îi calcă pe urme nu vor avea niciodată parte de un succes real; singurul lucru garantat pentru ei este eșecul și prăpastia. Fie că se întâmplă în politică, în biserică sau în propria familie, dezbinarea lasă în urmă doar lacrimi și tristețe.

Cei care dezbină vor un singur lucru: putere și control. Divide et impera (Dezbină și stăpânește) a fost arma preferată a împăraților pământului. Tatăl lui Alexandru Macedon a folosit-o ca să cucerească cetățile, profitând de certurile dintre ele. A funcționat atunci, funcționează și acum.

Singura noastră salvare este să-L credem pe Cel care ne spune adevărul direct în față. Să nu uităm niciodată că Isus Hristos S-a rugat ca noi toți să fim una! Trebuie să ne trezim, să fim extrem de atenți, vigilenți și ancorați în realitate. Realismul ne ține teferi pe termen lung.

„Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei.” — Romani 16:17

Sorin Cigher, 10 octombrie 2026, Sibiu