Unul din sfinții închisorilor din această țară povestea cum pe vremea celui de-al doilea Război Mondial, mama lui a plecat să facă rost de mâncare într-un sat vecin, iar pe drum înapoi spre casă, fiind iarna și un ger năprasnic, l-a rugat pe un căruțaș să o ia la ocazie și să o ducă acasă. Ajunsă acasă acel căruțaș a cerut găzduire, el mai având mult de mers până în satul lui.

I-a oferit acestuia fără nicio reținere dormitorul cel mare, încălzit bine, iar ea a dormit în bucătărie pe patul mic și dur. Însă în toiul nopții a auzit ușile deschizându-se și i-a zărit în întuneric silueta acelui străin. L-a întrebat ce dorește, iar acesta i-a spus ca s-a gândit la ea, ca poate îi este frig și are nevoie să fie încălzită, la care mama acestui sfânt a răspuns: “Domnul meu, te-am găzduit cu toată dragostea, dar după cum am un singur Dumnezeu, pe Hristos, la fel am un singur bărbat!” Rușinat acel bărbat s-a întors la somn, iar dumneata era deja plecat de mult.

Mă gândeam la puritatea bunicilor noștri care au trăit cu Hristos și cu Crucea, fiecare cum a știut mai bine. Erau simpli, dar mulți dintre ei Temple ale Duhului Sfânt. Se hrăneau cu pâinea tristeții de multe ori, dar Pâinea Vieții din Hristos le era cea mai mare bucurie. Azi mă uit cu câtă lejeritate cuplurile se leapădă și de Dumnezeu dar și unul de altul. Țineți minte când îți lepezi bărbatul pentru altul îți lepezi și Dumnezeul pentru un altul, când îți lepezi soția pentru o altă, îți lepezi și Hristosul pentru un altul, al stricăciunii. Văd în ruperea căsnicie din infidelitate o rupere de Hristos! Țara aceasta se rupe pentru ca noi ne rupem, pentru ca nu mai știm să trăim în iubire unii cu alții, când vom avea familii și relații puternice ca stejarii, țara asta va fi a lui Hristos și de neînvins!

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece