%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am urmărit și eu serialul documentar despre lupta dintre români (valahi) și otomani, dintre Vlad Țepeș si Mehmet. Am realizat si acolo blestemele împotriva cărora mă rog și lupt de mulți ani, blesteme pe care le doresc rupte de peste țara aceasta atât de jefuită si subjugată.
Primul blestem este blestemul lăcomiei. “Boierii/Politicienii”, într-un număr dureros de mare, au vândut mereu România marilor puteri pentru aur, haine, ranguri si un loc la masa lor. Mereu “boierimea” țării acesteia n-a iubit cu adevărat Patria si n-a căutat dezvoltarea ei, ci să o dea cât mai convenabil pentru ei, nu pentru românii de rând, frații lor. Iubirea de bani ne-a făcut sa ne străpungem cu multe rele, după cum zice Biblia. Le-a fost simplu marilor puteri să ne cumpere, pentru că nu ne-am prețuit nici pământul, nici patria si nici semenii. Mă rog si cer peste România, oameni care să iubească moștenirea pe care am primit-o de la Dumnezeu, nu să-i vindem aurul, pădurile, petrolul, oamenii si chiar apa pentru conturi/case/moșii prin țări străine făcute din “comisioane”.
Al doilea blestem este invidia și trădarea. Românii trădează foarte ușor, foarte ușor pot fi cumpărați să se ridice împotriva propriilor frați si propriilor valori, împotriva celor ce vor o revoluție, împotriva celor ce au reușit să facă un nume din acest neam. Cum? Oamenii trădează din invidie, pentru o treaptă mai sus oferită de “stăpânii lumii”, Radu l-a trădat pe fratele lui de sânge, iar pământul românesc nu i-a stârnit nicio emoție, nu s-a gândit la faptul că va readuce din nou poporul roman la taxe si impozite care vor hrăni haremul si palatele sultanului, cât si ambițiile lui drăcești de a cuceri lumea. Așa-i si azi, începem de jos, pentru un ban in plus sau o nouă funcție trasăm, vindem, înjunghiem pe la spate si uite așa se formează noii trădători, din oameni care se gândesc doar la foloasele lor, cum zice Scriptura.
Al treilea blestem este acela de a fi sclavii altora. M-a înfiorat cum s-a sfârșit acest serial, cu alți 400 de ani de sclavie față de Imperiul Otoman. M-a înfiorat cum Radu Cel Frumos s-a bucurat câțiva ani de un scaun moale, dar pentru a băgat națiunea aceasta in alte 4 secole de robie, in care România le-a trimis sute de vagoane de aur, de vite, fete tinere pentru plăcerile stăpânilor si tineri pentru carne de tun. Oare nu cam pe acolo suntem si azi? Oare nu trebuie să ne smulgem jugul robiei de pe grumazul națiunii noastre? Postul si rugăciunea vor fi începutul, însă Dumnezeu va ridica oameni care să iubească dreptatea, familia, națiunea si credința. Toate acestea ne vor ridica peste stăpânii noștri si ne vor elibera de birurile lor. Doamne ajuta!
Cu prețuire pentru scumpa noastră Românie,
Toni Berbece
