Ne-a părăsit Dumnezeu sau am ajuns să confundăm consecințele propriilor alegeri cu absența Lui? Sorin Cigher reflectează asupra libertății omului, responsabilității personale și credinței că Dumnezeu nu își abandonează creația.

Oare ne-a părăsit Dumnezeu? Această întrebare se află pe buzele celor mai mulți dintre noi. Când haosul, agitația și revoltele se accentuează, când se pierde orice control, vinovatul principal devine, în mod paradoxal, Dumnezeu.

Omul refuză adesea să își recunoască vina sau să fie responsabil pentru propriile alegeri. În schimb, caută mereu un țap ispășitor.

Încă de la începuturi, ființa umană a dat vina pe celălalt. „Ce ai făcut?” a fost întrebarea pe care Dumnezeu i-a adresat-o omului în Eden, iar răspunsul acestuia a fost unul indirect: „Celălalt este de vină, niciodată eu!”

Ne complăcem în iluzia că ne facem întotdeauna datoria, că suntem corecți, buni și la locul nostru. Considerăm că sursa răului este mereu în exterior.

Recent, o persoană care se declară credincioasă mi-a spus: „Nu prea ne mai ajută Isus, nu mai intervine… Nu Îi pasă de noi, ne-a lăsat!”

I-am explicat că El nu ne-a părăsit și nu ne abandonează niciodată. Ceea ce trăim este doar consecința directă a propriilor noastre alegeri.

Noi am ales această cale, iar acum trebuie să plătim nota de plată. Din păcate, ceea ce vedem astăzi este doar începutul. Factura finală va fi mult mai mare.

Acest sentiment de abandon a fost trăit de mulți de-a lungul istoriei.

Atunci când te afli într-o situație fără ieșire, sub o presiune uriașă sau în plină criză, ai senzația că toate ușile sunt închise. Parcă ai fost uitat într-o cameră întunecată și nimănui nu-i mai pasă de tine.

Uneori însă, ne ducem de bunăvoie în acea cameră întunecată. Închidem ferestrele și ușile, ne prăbușim la pământ din proprie inițiativă, iar apoi strigăm disperați că suntem abandonați și uitați de toți.

Nu cred că Dumnezeu și-a uitat vreodată creația.

El nu abandonează. Nu stă în caracterul Lui să facă acest lucru, iar istoria o dovedește din plin.

Dumnezeu i-a prezentat omului planul Său, oferindu-i toate pârghiile și informațiile necesare pentru a trăi în armonie, în liniște sufletească și în deplină înțelegere cu semenii săi.

Cu toate acestea, omul alege, de cele mai multe ori, propria cale, considerând-o mai bună decât cea propusă de Creator.

Omul a fost creat liber, având capacitatea de a alege ceea ce își dorește. Nu a fost constrâns niciodată.

I s-a pus mereu în vedere ce este bine și ce este rău, cum să aleagă și cum să acționeze pentru ca viitorul său să fie binecuvântat.

Când refuză acest ghid, omul pretinde implicit că este mai înțelept și superior lui Dumnezeu, crezând că știe mai bine decât Cel care l-a adus la viață.

În aceste condiții, nu ar trebui să ne mire că haosul din jurul nostru se accentuează și că lumea zace în cel rău.

Ar fi de dorit ca cei care își pun această întrebare să caute mai întâi cauza. Să își pună întrebări responsabile cu privire la rătăcirea omului și să înțeleagă că drumul ales vine la pachet cu toate consecințele sale.

Cred cu tărie că Dumnezeu ne-a creat pentru un alt scop – nu pentru lupte și dezbinare, ci pentru armonie și fericire.

Dacă acestea lipsesc, înseamnă că undeva am greșit noi. Fiecare dintre noi poartă o parte din responsabilitate.

O vorbă înțeleaptă spune că, dacă fiecare și-ar mătura în fața casei, întreaga țară ar fi curată.

El nu ne părăsește.

Chiar dacă avem uneori această senzație, ea rămâne doar o percepție înșelătoare. Realitatea este cu totul alta.

Sorin Cigher
25 octombrie 2026, Sibiu