Mergând într-o dimineață spre o localitate limitrofă municipiului în care locuiesc, am fost fascinat de apa unui lac artificial, care oglindea până în cele mai mici detalii cerul de deasupra. Dacă nu ar fi fost vegetația de pe maluri, aș fi fost motivat să spun că cerul a coborât pe pământ!

Numai că această imagine, dincolo de fascinație, mi-a trezit multe semne de întrebare: Cum de a fost posibil ca apa să reflecte cerul?
Și de ce nu se vede cerul și pe șosea sau pe câmpurile limitrofe?

Însă, în locul măiestriei și frumuseții cerului, privind la celelalte dimensiuni, am văzut: spini, pălămidă, arșiță, secetă, asfalt — o mărturie a păcatului și a întunericului!

Cercetat de întrebările menționate și de contrastul prezentat, am înțeles că apa reflectă cerul doar atunci:

1. Când este limpede

Cu cât apa este mai curată, cu atât mai mult cerul se oglindește mai proeminent și mai strălucitor. Și noi, oamenii, suntem chemați să oglindim cerul. De fapt, pentru aceasta am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iar prin porunca divină ne-a fost încredințată misiunea de a reproduce chipul lui Dumnezeu prin urmași, care să umple pământul.

Numai că păcatul a compromis chipul lui Dumnezeu din noi, ne-a întinat și întunecat și, în loc să reflectăm cerul, am ajuns să fim o imagine trunchiată a tot ce este ceresc.

Cel care a oglindit cerul în mod desăvârșit este însă Domnul Isus, care a fost fără păcat. El a fost o dovadă a tot ceea ce este ceresc prin caracter, cuvânt și fapte. Despre acest model desăvârșit, evanghelistul Ioan a afirmat:

„... Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)

Iar scriitorul epistolei către Evrei adaugă:

„El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte” (Evrei 1:3)

Numai că, prin jertfa Domnului Isus, și noi putem fi curățiți și înnoiți, pentru ca și prin viața noastră să se reflecte cerul. De aceea, suntem asigurați că:

„Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.” (I Ioan 1:7) Și

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)

Care este starea spirituală a vieții tale? Ești tulburat de mâlul fărădelegilor sau ai dobândit, prin credința în Domnul Isus, iertarea păcatelor?

Nu uita că nu poți reflecta cerul dacă vei continua în păcat. Pentru a împlini această misiune, trebuie să fii curățit și înnoit. Iar pentru a atinge această puritate spirituală și pentru a înainta spre desăvârșire, îndemnul apostolului Pavel este:

„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de vorbire de bine, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Fil. 4:8)

În acest fel, puritatea cerului va coborî în viața voastră și o veți putea reflecta și pentru alții.

Chiar dacă este curată, apa reflectă cerul doar atunci:

2. Când este liniștită

Atunci când este furtună și sunt valuri, apa, chiar dacă este curată, nu mai reflectă cerul. Dacă aceasta se întâmplă în natură, ce să mai spunem despre furtunile și frământările din dimensiunea socială și cea spirituală?

Prin aceste domenii, astăzi nu se mai reflectă cerul, fiindcă sunt tensiuni și învrăjbiri foarte mari. Iar în domeniul spiritual, luptele și atacurile diavolului sunt tot mai înverșunate. Despre această realitate, psalmistul a declarat că:

„Neamurile se frământă, împărățiile se clatină, dar glasul Lui răsună, și pământul se topește de groază” (Ps. 46:6).

Iar apostolul Ioan, anticipând atacurile diavolului, atenționează, spunând:

„Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.” (Ap. 12:12)

Conștienți de aceste realități, ne putem întreba: Oare mai poate fi liniște și pace, ca să fie oglindit cerul?

De aceea, pentru a găsi pacea și liniștea, psalmistul strigă din partea lui Dumnezeu:

„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” (Ps. 46:10)

Iar Domnul Isus este singurul care oferă pacea, așa cum a promis ucenicilor, spunând:

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

Care este starea inimii tale? Ai acea pace și liniște ca să poți oglindi cerul? Dacă nu ai pace și liniște în suflet și în familie, o poți găsi prin credința în Dumnezeu, pocăință adevărată și trăirea în neprihănire. Despre acest adevăr, apostolul Pavel a mărturisit:

„... fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Rom. 5:1)

De aceea, viața noastră poate reflecta mai limpede caracterul Domnului Isus atunci când inima nu este dominată de păcat, tulburări, orgoliu, resentimente sau preocupări care ne îndepărtează de El.

Iar această liniște sufletească nu înseamnă absența încercărilor, ci păstrarea unei relații vii cu Dumnezeu chiar și în mijlocul acestora.
Numai că, pe lângă curăție și liniște, cerul se reflectă atunci:

3. Când este lumină

Oglindirea cerului este posibilă datorită reflexiei luminii pe suprafața apei. De aceea, o lumină clară va evidenția tot mai multe detalii.

Pentru că în lumea în care trăim nu este numai un întuneric fizic, pe timp de noapte, care ascunde cerul, ci și un mare întuneric spiritual, care ascunde imaginea lui Dumnezeu, trebuie să căutăm lumina.

Această lumină este Însuși Domnul Isus, care S-a întrupat ca să fie și să ne aducă adevărata lumină. Despre acest fapt, apostolul Ioan a afirmat că:

„În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o (Ioan 1:4-5) și
Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.” (Ioan 1:9)

În același timp însă, și noi trebuie să fim și să reflectăm lumină, așa cum ne cheamă Domnul, spunându-ne:

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Mat. 5:14-16)

Doamne, ajută-ne să reflectăm cerul, trăind în curăție, în liniște, și să răspândim adevărata lumină!

Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu