Am primit multe mesaje în urmă cu câteva zile la articolul cu privire la respectul pe care ar trebui să îl avem față de cei care au alte convingeri decât cele pe care le avem noi.

Unele comentarii au fost pline de sensibilitate și dragoste, în timp ce altele au fost ironice sau pline de ură.

Mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase și pentru tonul respectuos al comentariilor voastre. Cred că putem discuta despre lucrurile în care ne deosebim fără să ne pierdem dragostea frățească și fără să transformăm credința într-un motiv de ceartă. Până la urmă, nu zgomotul controverselor Îl face cunoscut pe Hristos, ci adevărul rostit cu dragoste.

Aș vrea să vă împărtășesc câteva convingeri care mă călăuzesc în înțelegerea Scripturii.

1. Despre mijlocirea sfinților

Sunt de acord că rugăciunea pentru aproapele nostru nu Îl înlocuiește pe Hristos. Biblia ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alții (Iacov 5:16). Însă întrebarea este dacă Scriptura ne învață să ne adresăm în rugăciune celor plecați din această viață.

În 1 Timotei 2:5 citim: „Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

Mai mult, Evrei 4:14-16 ne invită să ne apropiem cu deplină încredere de tronul harului, prin Marele nostru Preot, Isus Hristos. Nu găsesc în Noul Testament o poruncă sau un exemplu apostolic clar prin care credincioșii să li se adreseze în rugăciune sfinților plecați din această lume. De aceea, prefer să urmez modelul de rugăciune pe care îl găsesc în Scriptură.

2. Despre moaște și minunile lui Dumnezeu

Sunt de acord că Dumnezeu poate lucra și prin trupul omenesc și că trupul are o valoare deosebită înaintea Lui. Biblia ne învață că trupul credinciosului este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20) și că vom avea parte de învierea trupului (1 Corinteni 15:42-44).

Totuși, faptul că Dumnezeu poate lucra prin trupul unui om nu înseamnă automat că Scriptura ne îndeamnă să ne rugăm în fața rămășițelor sale pământești sau să le atribuim o funcție religioasă specială.

În Faptele apostolilor 19:11-12, Dumnezeu a făcut minuni prin lucrurile care atinseseră trupul apostolului Pavel. Dar textul spune că Dumnezeu făcea acele minuni; nu îi îndeamnă pe credincioși să se roage acelor obiecte. Pentru mine, aceasta este o distincție importantă.

3. Despre exemplul mamei și al sfinților

Comparația cu mama este emoționantă și înțeleg dorința de apropiere pe care o exprimă. Totuși, o relație firească dintre doi oameni vii nu este identică unei practici religioase prin care ne adresăm unei persoane plecate din această viață.

Isus ne-a învățat să ne rugăm Tatălui (Matei 6:9), iar Evrei 7:25 afirmă că El poate să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.

Nu cred că Hristos este singur și trist pe un tron gol. Dimpotrivă, cred că este Domnul înviat și glorificat, înconjurat de slava cerească. Dar tocmai pentru că El este viu, prezent și suficient, nu simt nevoia să caut o altă cale de apropiere de Dumnezeu.

4. Despre sfinți și exemplul lor

Îi respect pe toți cei care L-au iubit pe Dumnezeu și au rămas credincioși până la moarte. Apostolul Pavel ne îndeamnă să le urmăm credința celor care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 13:7). Putem învăța din viața lor, din sacrificiul lor și din statornicia lor.

Dar a urma exemplul unui om credincios nu este același lucru cu a i te adresa în rugăciune. Eu cred că cea mai sigură cale de a-i onora pe cei care L-au slujit pe Dumnezeu este să urmăm credința lor și să-L glorificăm pe Hristosul căruia I-au slujit.

Dragi prieteni, nu pun la îndoială sinceritatea dumneavoastră și nici nu doresc să vă rănesc. Vă împărtășesc aceste lucruri pentru că, în convingerea mea, dragostea adevărată nu ne cere să ascundem diferențele, ci să le discutăm cu respect și cu Biblia deschisă.

Nu trebuie să fim de acord în toate ca să putem dialoga cu demnitate. Vă doresc să-L cunoașteți tot mai mult pe Hristos, iar mie să-mi dea Dumnezeu harul să-L mărturisesc cu smerenie, adevăr și dragoste.

„Ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)

Domnul să ne ajute pe toți să căutăm adevărul și să-L onorăm pe El mai presus de orice tradiție sau preferință omenească.