Într-unul dintre episoadele dramatice ale genocidului din Rwanda, câțiva soldați hutu au executat 11 profesori tutsi. Înainte de a fi împușcați, cei 11 profesori au cântat : ,,Isuse vin, la Tine vin…! Se rugaseră pentru călăii lor ca ei să găsească calea iertării și mântuirii.

Deodată, acolo, la locul execuției, cei care țineau arma în mână s-au simțit mici, neputincioși în fața celor nu se temeau de moarte. Tulburați peste măsură, au vrut să renunțe la execuție, dar locotenentul le-a amintit că, dacă refuză să execute ordinul, vor plăti cu viața.

După ultima strofă, când s-a așternut tăcerea, gloanțele au cântat refrenul morții. Dar povestea nu s-a oprit aici. Soldații s-au năpustit în bar ca să își înece vinovăția în alcool în speranța că vor uita cât mai repede. Dar locotenentul nu s-a atins de nicio picătură de băutură. Era măcinat de o singură întrebare:,,Ce le dă oamenilor puterea să moară astfel?’’.

Povestea aceasta este cunoscută datorită lui. O profesoară i-a oferit răspunsul: Isus este puterea celor care au murit fără frică. Isus este Cel care i-a iertat pe cei ce L-au ucis. Câteva luni mai târziu, locotenentul, care a devenit urmașul lui Isus, stătea el însuși în fața morții cu curajul celui ce primise răspunsul...!

Dă-mi voie să rostesc și eu o întrebare: ,,Ce îți dă putere să trăiești?’’. Pe tine ce te-ar face să cânți în ziua de azi? Mă gândesc că ai nevoie de un moment de luciditate cerească. Ai mare nevoie să ieși din zona aceasta de neclaritate și ambiguitate.

Un moment ceresc, iată ceea ce ai nevoie. Să sufle Duhul Sfânt peste tine, ca tot păienjenișul acesta de gânduri și frământări să se risipească. Să lumineze peste tine Fața Lui și toate umbrele să fugă, risipindu-se.

Un moment de claritate duhovnicească este acea apă rece pe față care te obligă să privești viața așa cum este. Trezirea spirituală nu este ușoară. Și nici lipsită de durere. Poți întreba pe fiul risipitor dacă l-a durut ,,venirea în fire’’. Trezirea îți face un CV scurt și dureros: uite unde ai ajuns....!

Eu cred că poți vorbi cu Dumnezeu. Aceasta este ușa spre viață. Spune-I lui Dumnezeu: ,,Nu mai pot controla nimic.'' Vei înțelege că nici nu ai putut vreodată. Vei pricepe că viața ta este în mâinile Lui și că tu trebuie să primești odihna celui care îl lasă pe Dumnezeu la cârma vieții lui.

Predă-i istovirea ta lui Dumnezeu.
Pune-ți dezamăgirea în mâinile lui Dumnezeu.
Aruncă asupra Lui îngrijorările tale.
Lasă vinovăția la poala Crucii.

Poate că azi nu te mai baricadezi în zgomotul munci și vei ieși din aceea prelungă tăcere a inimi.

Fie ca Dumnezeu să îți dăruiască acel moment de claritate sfântă, acea atingere de la Dumnezeu care să te facă să cânți acel refren al speranței și încrederii în Dumnezeu:
,,Isuse vin, la Tine vin...’’ 

Florin Ianovici