Suntem chemați să avem un suflet ca albul zăpezii care ne ninge, dar plin de căldura sobei de acasă.
Viața nu este un meci de box în care căutăm upercuturi teologice, ci tăcerea unei iubiri care așteaptă să îi cadă pe grumaz fiul pierdut, să plângă si să îl sărute.
Țara îndepărtată care ne fură fii si fiicele nu înseamnă neapărat mii de kilometri, ci poate fi gașca de la colțul străzii, parola de la computer, camera încuiată, țigara, băutură si drogurile dosite.
Ne este dat multora dintre noi să trăim sfâșierea da a câștiga prin trudă, rugăciune si renunțare banii pe care mai apoi îi vedem risipiți de copiii noștri pe otrăvurile lumii care zace în cel rău.
Vă rog însă să nu uitați niciodată ca banii sunt din hârtie, dar copilul vostru este sânge din sângele vostru.
Diavolul face mereu echipă cu anturajul viclean al copilului tău, acel anturaj care îi bagă în cap ideile că are părinți depășiți, retrograzi, care nu îl înțeleg, nu îl iubesc, nu îl acceptă.
Tu, părinte, să faci echipă cu Dumnezeu si să nu te lași de rugăciune si post. Ia lângă tine pe sfinții îndurerați, cei care știu ce înseamnă să fii singur în casă deși copiii locuiesc cu tine.
Când sunteți provocați, jigniți, să nu uitați că ușa care vi se trântește în nas de copilul răzvrătit, se va deschide într-o zi cu sfială si regret. Lăsați loc de bună ziua prin felul de purtare si într-o zi veți vedea în prag pe cel pierdut, dar acum găsit, pe cel mort, dar acum înviat.
Poți cu fiecare zi să îngrași nemulțumirea, dezamăgirea si tristețea sau poți să îngrași speranța regăsirii, să hrănești credința că Dumnezeu va aduce înapoi pe cel plecat departe.
Tu, părinte, să ții grada sus ca să nu te lași amăgit de faptul că măcar unii dintre copii tăi vin cu tine la biserică. Copiii pot cânta la ora 9 la biserică si la 13.00 să fumeze în dosul casei. Si măcar de-ar fi doar atât.
Ce știu eu este faptul că odată ce ești părinte rămâi pentru totdeauna părinte. Chiar dacă copilul poate renunța la părinți, părinții nu pot renunța niciodată la copiii.
Într-un timp în care unii refuză ostentativ credința, alții o văruiesc pe dinafară, tu să rămâi credincios lui Dumnezeu până la capăt.
Indiferent că cel pierdut îți e copil sau părinte, soț sau rudă apropiată, să nu uiți că doar Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus ne ajută în durerea noastră. El S-a jertfit pe Sine ca noi să putem spune Tată lui Dumnezeu.
E a 8-a zi de rugăciune si post a bisericii Renovatio. Deja mulți dintre noi au simțit ieri adierea Duhului Sfânt.
Ne rugăm si postim si azi pentru cei pierduți din casa noastră.
Să aducă Dumnezeu acasă, la El, pe ai noștri dragi pierduți.
Biruința să avem!
Florin Ianovici