Dumnezeu ne iubește.

Dumnezeu are un plan minunat pentru viața ta.

Pentru că Dumnezeu te iubește ești vrednic de fericire.

Viața ți-a fost dăruită să te bucuri de ea.

Meriți o viață de care să te bucuri.

Nu contează ce faci câtă vreme ești fericit.

Nu ar trebui să accepți nimic care stă în calea fericirii tale.

Dacă în timp ce citești aceste rânduri nu ți s-a aprins niciun beculeț, dacă nu ai ridicat din sprânceană, înseamnă fie că nu ai citi atent, fie că ai acordat autorului credit necondiționat.

Cele de mai sus conțin adevăr, apoi conțin un adevăr aproximativ ca mai apoi să fie lipsite de adevăr.

Ceea ce sună aproape adevărat este de fapt un atac subtil al diavolului care strecoară minciuna spunând aproape adevărul, dar nu tot adevărul. Acea parte din ,,aproape adevărul’’, care de fapt este o minciună, a făcut pe mulți oameni să se depărteze de Dumnezeu din pricina dezamăgirii.

Deja știm cât de înșelătoare este Evanghelia prosperității. Ce ați zice însă de Evanghelia fericirii, cea care are drept mesaj: Dumnezeu, mai presus de toate, vrea să fiu fericit. La urma urmei, merit să fiu fericit. Ceea ce sună bine nu este obligatoriu și adevărat.

Ceea ce devine scopul tău în viața va determina relația ta cu Dumnezeu. Dacă scopul tău în viață este să fii fericit atunci tot ce este Dumnezeu va fi înțeles prin acest filtru, al fericirii tale.

Mă tem că nu mulți dintre noi au înțeles scopul primordial al vieții: noi existăm pentru a ne închina, a sluji și glorifica pe Dumnezeu. La acest punct al postării unii vor exclama aleluia, iar alții se vor simți iritați.

Motivul pentru care existăm, înțelegerea acestuia determină înțelegerea lui Dumnezeu. Dacă scopul este fericirea noastră, atunci Dumnezeu există pentru a ne sluji nouă. Dumnezeu va fi redus la o linie automatizată care furnizează bunurile necesare fericirii noastre.

Gândirea credinciosului care vede fericirea lui ca scopul vieții va fi o gândire de tip contabil: vin la biserică, fac rugăciuni, dau milostenie, mă port drăguț cu oameni, iar Dumnezeu îmi va da ceea ce vreau.

Acești oameni vor cunoaște o cruntă dezamăgire întrucât vor experimenta faptul că nu vor primi ceea ce își doresc. În acel moment ei, cei care spun: ,,merităm să fim fericiți’’, vor întoarce spatele lui Dumnezeu. Ceea ce nu au  înțeles este că dezamăgirea lor vine din amăgirea lor.

Când accepți o minciună și trăiești o minciună, dezamăgirea te va ajunge. De regulă se vor auzi următoarele afirmații:

- am încercat chestia aia cu Dumnezeu, dar e o iluzie.

- am dat bani la săraci, dar Dumnezeu nu m-a ajutat.

- m-am rugat de mai multe ori și tot în necaz sunt.

- cred că fie lui Dumnezeu nu îi pasă, fie că Dumnezeu nu este bun cu toți, fie nu există.

Marele necaz al lumii noastre nu este acela că oamenii nu vin la Dumnezeu, cât faptul că mulți pleacă din biserică.

Eu sunt părinte și mă bucur enorm de fiecare bucurie a copiilor mei. Îmi place să îi văd fericiți și îmi place să le dau daruri. Și eu sunt doar țărână.

Dumnezeu cu cât mai mult se bucură de copiii Săi, de biruințele lor și le dă daruri bune. Dumnezeu se bucură de fericirea mea, dar fericirea mea nu este cea mai înaltă prioritate a Lui. – deja ai tendința să închizi postarea –

Ascultă un pic...

Cei mai mulți copii sunt fericiți când mănâncă zilnic ciocolată, beau Cola și se joacă pe telefon. Tu ca părinte le vei da din când în când ciocolată, cola și telefonul, dar copiii tăi vor mereu și mereu ciocolată, cola și telefon. Și deși știi că ei sunt fericiți cu acestea, tu le vei spune: nu vă pot da ceea ce cereți.

Și atunci, ce rol are Dumnezeu în fericirea noastră?

Iată ce vrea Dumnezeu: El vrea ca tu să fii fericit , dar nu cu prețul pierderii sfințeniei sau a veșniciei: 1 Petru 1:14 – "Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă." 1 Petru 1:15 – "Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră."

Observați?

Omul cel vechi, omul firesc era centrat pe poftele, pe dorințele sale. Omul nou este centrat pe dorința lui Dumnezeu care vrea ca noi să fim sfinți în toate purtările noastre.

Ce ar trebui să auzi în dimineața aceasta?

Ar trebuie să auzi glasul lui Dumnezeu care: nu îți spune ,,fii fericit în toate căile tale’’, ci ,,fii sfânt în toată purtarea ta’’. Cine s-a născut din Dumnezeu nu trăiește pentru plăcerile Lui, ci ca să îi fie plăcut lui Dumnezeu.

Confortul mă face fericit.

Bogăția mă face fericit.

Popularitatea mă face fericit.

Plăcerea mă face fericit.

Ei bine, toate acestea care te fac fericit nu sunt obligatoriu și sfinte.

Sfințenia poate să:

Îți ia confortul.

Să te lipsească de bogății.

Să rămâi un necunoscut.

Să îți aducă durere și nu plăcere.

Gata...închei cu o reflecție.

Tu nu ești subiectul Evangheliei fericirii și ca atare nu plăcerea ta este cel mai înalt scop în viață.

Tu ești subiectul Evangheliei lui Hristos, iar scopul tău esențial este să faci pe plac lui Dumnezeu, trăind în sfințenie.

De aceea, poți spune: orice ar veni, fie bine, fie rău, orice mi-ar da Dumnezeu, orice mi-ar lua Dumnezeu, orice mi-ar refuza Dumnezeu, eu aleg să trăiesc pentru El pentru că: "... pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. " Psalmii 73:28

Biruință să avem.

Florin Ianovici