Duminica m-a găsit pe drumuri. După o noapte aproape albă căreia i-a fost furată tihna de la bubuitul boxelor petrecăreților, m-am așternut la drum. Soarele m-a învăluit blând și totul în jur părea poleit cu aur. Lumina scălda drumul care se întindea  cuminte sub privirea mea obosită.

Am ajuns în Munteni. Totul părea că abia se trezise. Cortul pe care îl cunoșteam deja,  adăpostea frații și surorile care se grăbiseră la închinare. Cu fiecare minut, curgeau oameni care au umplut cortul. Fratele Cinoi se închina. Mereu am crezut că el cântă cu inima, nu cu glasul.  Simțeai că fiecare vers este rupt dintr-o inimă care iubește…!

Deodată, în cortul deja plin, s-a făcut o mișcare. Un grup mare de oameni s-a oprit la intrare și aștepta. Un freamăt i-a cuprins pe cei prezenți. Se auzeau șoapte timide: Hagi, Hagi…!

Un tânăr îmbrăcat la costum mergea încetișor spre altar. Era Hagi. Hagi de la Munteni – foto - . M-a luat în brațe și i-am auzit suspinul. El este minunea de la Munteni. O liniște plină de respect și așteptare sfântă a coborât peste cort. O fetiță a țâșnit și s-a ghemuit în brațele lui. Lacrimile au început să curgă. Glasul unei prorocii s-a înălțat sfâșietor: ,, rugăciunile voastre le-am ascultat și i-am prelungit viața. Am lucrat, spune Domnul, ca voi să vă întoarceți cu sufletul spre Mine.’’

Cu microfonul în mâniile acoperite de mănuși, a început să mărturisească:

,,știți, că am căzut de pe acoperiș cu canistra de benzină și am luat foc. 85 la sută din trup a fost ars. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a ferit fața. Când ardeam am știut că Dumnezeu nu a îngăduit ca flăcările să îmi cuprindă chipul. Chiar dacă fața era neagră de la foc, ea a rămas neatinsă. Doctorii nu mi-au dat nicio șansă. Timp de 4 luni am stat la terapie intensivă. Operații după operații și rugăciuni după rugăciuni. Fiind în comă un înger m-a dus într-un salon de așteptare. Mulți oameni erau acolo…! Am început să zbor cu îngerul și veneam aici, la Munteni, ca să luăm oameni și să îi ducem în cer. Au venit mulți de aici. Îmi amintesc pe doi dintre ei….’’.

Da, Dumnezeu a fost ieri, la cort, la Munteni. Am luat microfonul după ce Hagi a încheiat mărturia. Nu mai era loc de predică. Duhul Sfânt era acolo. Am chemat oamenii la mântuire. 10 au venit la altar. Lacrimi, bucurie, căință și iertare. Cerul se unise cu pământul.

Acum…!

Știu că dimineața aceasta este departe de ce ți-ai dorit. Poate e departe de ceea ce meriți. Te înțeleg, chiar te înțeleg. Ai așteptat altceva de la viață. Nu ești singurul. Dar iată ce simte sufletul meu să îți spună:

Cerul are un dor.

Cerul are o așteptare.

Cerul are o chemare.

Tot ce este acolo strigă: haideți, veniți acasă voi cei trudiți și împovărați. Haideți în odihna Tatălui vostru.

Desprinde-ți privirea de la acest pământ bătătorit de rele și trăiește pentru cer. Tot ce faci, fă așa încât cineva drag, cineva cunoscut sau mai puțin știut să ia calea cerului. Deschide-le ochii și trăiește ca unul care nu lasă glasul pământului să îi umple hambarele, ci ca unul care aude glasul Duhului Sfânt care îndeamnă să mărturisim pe Hristos.

Ziua de azi este darul lui Dumnezeu. Una în care ești ambasadorul unei Împărății veșnice. O zi în care Dumnezeu îți spune: vrei să fii solul mântuirii mele? Vrei să mărturisești îndurările Mele și calea spre Mine?

Copiii tăi, casa ta, cel de lângă tine, vecinii și colegii tăi au nevoie de tine. De rugăciunea ta, de cuvintele tale, de grija ta. Vrei pentru încă o zi să fii lumina lumii și sarea pământului?

Îmbracă-ne, Tată, cu putere de sus!

Florin Ianovici