%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Cu riscul de a fi metaforic într-un timp în care sufletul nu mai are ecouri la frumos, îndrăznesc să spun că de aseară pomii, cerul, pământul se tânguie.
Rafale scurte sau lungi de vânt – 35 km la oră – biciuie constant pomii și se izbesc în ferestrele casei mele. Totul în jur este o zbatere.
Nici ploaia nu contenește. E rece, măruntă și peste tot.
Nu mai aud nicio pasăre pe afară. Vântul șuieră la propriu și face un solo fără să pară că îi pasă de cineva.
Prilej de reflecție, de analiză, de cântărire.
Nu îmi place omul vifor, dar îmi place omul susur.
Este prea multă furie în jur, prea multă zbatere, prea mult șuierat și biciuire. Cred că răutatea peste tot face solo-uri care înspăimântă, sărăcesc și țin omul retras în casa inimii.
Aproape că a dispărut: te rog și mulțumesc frumos. Mereu grăbiți, mereu absenți în politețe, găsim prilej doar pentru glume ieftine, plângeri la adresa altora și bârfe toxice.
Ne năpustim și luăm pe sus, pe nepusă masă sufletul celor din jur așa cum vântul te poartă încolo și încoace. Semănăm vânt și culegem furtuni.
Aproape că nimeni nu mai ține cont de nimeni. Relații se aruncă ca și cum ar fi de unică folosință. Pur și simplu oamenii stau retrași în ei înșiși de teama oamenilor furtună, de teama oamenilor năprasnici ca și vântul ce nu se mai oprește.
Ce drag îmi este omul susur care are discreția celui care cunoaște lacrima. Ce drag îmi este omul răgazului de un ceai, de o poveste, de o frântură de bine care ține sufletului de cald.
Cât de multă vindecare aduce sufletului omul blând și vorba caldă. Nu vorba aceea culeasă din gura mândră a internetului, ci vorba țesută cu firul durerii, a suferinței care știe să îmbrace pe alții.
Mâine, spun meteorologii, se va opri vântul și ploaia.
Eu și tu însă am putea face vreme bună chiar acum. În fond ce ne lipsește să fim buni?
Deja Dumnezeu a dat totul pentru noi: pe Hristos. Noi oare ce avem de dat?
Niciodată nu vreau să fiu un cod roșu de furtună pentru cei din jur, ci acel susur blând care îi scoate pe semeni din peștera dezamăgirii, a tristeții și resemnării.
Hai să facem echipă întru bine.
Florin Ianovici
