%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Din primul ceas al dimineții construim planuri. Te gândești cum să îți împarți timpul. Te gândești cum să o scoți la capăt cu toate sarcinile care s-au înmulțit. Cu ochii pe ceas începi să alergi. E târziu deja, deși nici nu ai început...
Când să ieși din casă îți amintești că nu te-ai rugat. Te oprești în prag și rostești câteva cuvinte stinghere, fugărite cu un sentiment de vinovăție. Dacă ai mașină, dai drumul la câteva cântece și te gândești la Dumnezeu și la viața ta.
Când ajungi la serviciu, deja furtuna problemelor izbește cu furie și nu mai ai timp aproape de nimic. Mai frunzărești câte o pagină cu vreo predică. Printre frânturi mai tragi cu ochiul la vreun articol sau cugetare. Citești mesajele de încurajare de pe Whatsapp și răspunzi cu câte un ,,amin’’ sau ,,mulțumesc’’.
Mereu îți promiți că vei merge la rugăciune în timpul săptămânii, dar te trezești asaltat de atâtea alergări încât nu mai găsești timp. În casă doar dezordinea se face de la sine, dar nu și curățenia. Copiii nu ți-au mai lăsat nimic măcar o bucățică de timp pentru tine.
Abia reușești să te descurci cu normalul vieții. Ce să mai vorbim de boala care te sperie și care ți-a luat puterea? Sau certurile care au devenit meniul zilei? Ba pică una, ba pică alta, ba pici tu lat de oboseală.
Auzi mereu de puterea rugăciunii. Știi în sinea ta că acolo este rezolvarea pe care o aștepți, acolo este lupta pe care nu ai început-o, acolo este puterea pe care nu o mai găsești, acolo este răspunsul care nu mai vine.
Și totuși...
Ne rugăm doar când rămânem fără bani.
Ne rugăm doar când boala ne încolțește.
Ne rugăm doar când se clatină relația.
Ne rugăm doar când rămânem fără slujbă.
Ne rugăm când copiii vin foarte târziu acasă.
Unii nu au timp, alții nu mai au putere. Unii nici nu au început o viață de rugăciune, alții au încheiat-o din cauza dezamăgirilor. Toți dăm din cap aprobator când auzim: rugați-vă, dar genunchii celor mai mulți rămân neplecați.
Planificați și veți avea. Nicidecum.
Munciți și veți avea. Nicidecum.
Alergați și veți avea. Nicidecum.
Rugați-vă și veți avea, veți primi. Întotdeauna.
Nimrod a fost fiul lui Cuș, iar Cuș a fost fiulul lui Ham. Ham a fost fiul lui Noe. Ham a fost în corabia care s-a înălțat pe apele potopului. A stat în corabie aproape un an. Când l-a ținut pe Cuș pe genunchi, i-a povestit despre urgia apelor care nu se mai opreau. Cuș i-a povestit fiului său, Nimrod, despre lumea care a pierit în apele mâniei lui Dumnezeu.
Atunci în Nimrod a încolțit un plan: să facă un turn înalt până la cer. În turnul acesta să urce oamenii ca niciodată apele judecății lui Dumnezeu să nu îi mai ajungă...
Nimrod construiește și astăzi un turn al eforturilor omenești. Al înălțării de sine. Al ambiției de a se lua la trântă cu Dumnezeu. Deși nu ar recunoaște niciodată, Nimord zidește de frică. Așa cum zidim mulți dintre noi.
De frica zilei de mâine.
De frica bolii.
De frica că vom fi părăsiți.
De frica că nimeni nu se uită spre noi.
Noe nu a zidit niciun turn. Noe a zidit un altar. După ce a ieșit din corabia salvării, după ce a trecut prin apele mâniei lui Dumnezeu fără ca să fie nimicit, Noe a ales să zidească un altar. Mulți am trecut prin necazuri mari care nu ne-au pus la pământ. Ce alegi să construiești după ce ai trecut prin suferință? Un turn omenesc al trufiei, al ambițiilor deșarte sau un altar al recunoștinței?
Uită-te în jur.
Câți din generația ta nu mai sunt?
De câte ori ți s-a deschis ușa îndurării Lui?
De câte ori mâna Lui a închis ușa pierzării tale?
De câte ori s-au retras apele încercării?
De câte ori ai prins zorii unui început nou?
Faptul că ai fost salvat de Dumnezeu te face mai umil sau mai mândru?
Te face mai plin de sine sau plin de El?
Te face mai dornic să lucrezi pentru tine sau pentru El?
Te face mai nepăsător față de cei ce pier sau mai plin de milă?
Ce determină în tine salvarea lui Dumnezeu?
Noi abia fugărim rugăciunea. Ce să mai vorbim de altar? Altarul este o construcție. Altarul înalță pe Dumnezeu mai presus de oricine și orice. Altarul este locul jertfei.
Poate vei spune:
Nu mai am decât lacrimi. O, dar altarul Lui este făcut din lacrimi.
Nu mai am nimic. Doar facturi. O , dar altarul lui este făcut din sărăcie pământească și bogăție cerească.
Nu mai am sănătate. O, dar El s-a rugat în neputință, cu lacrimi, cu durerea părăsirii și i-au luat până și cămașa de pe El.
Durerea, tristețea, singurătatea, neputința sunt materiale cu care poți construi un altar.
Pe altar să aduci jertfa.
Fără jertfă nu există altar. Este cheia altarului. Este inima altarului.
Ce jertfă pot să aduc eu?
Vedeți, jertfa poate îmbrăca diferite forme: poate te simți nedreptățit, dar ești la altar, poate te-ai ridicat cu dureri în trup azi dimineață, dar ești la altar, poate ai fost dezamăgit de oameni care au promis și nu au făcut, dar ești la altar, poate consideri că ești prea încercat față de alți oameni, dar ești la altar...Iată jertfa...!
Trece jertfa prin foc
Jertfa este trecută prin foc și doar așa se înalță mireasma de bun miros. Care este focul care mistuie jertfa zilelor noastre? Focul Duhului Sfânt. Cum arde acest foc?
- Te mistuie durerea aproapelui
- Te mistuie gândul recunoștinței
- Te mistuie dorința să îl onorezi pe El
- Te mistuie dragostea pentru cei pierduți
- Te mistuie dorul după El
Pune pe altar durerea ta și las-o să ardă pentru a-i ridica pe cei loviți de viață.
Pune pe altar puținul tău și lasă-l să fie aprins de încrederea că El poate acolo unde tu nu poți. Amintește-ți de unde te-a scos Dumnezeu și lasă să pornească focul laudei.
Vino cu vinovăția ta înaintea Lui și lasă să se aprindă focul căinței care să te curățească deplin.
E timpul să cunoști puterea altarului.
Altarul care se zidește, se construiește zi de zi.
Altarul care are jertfa timpului, efortului, resurselor.
Altarul care trece jertfa prin focul durerii, recunoștinței, dragostei, căinței.
Altarul care va înălța un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Altarul spre care Dumnezeu privind va rosti: îl voi binecuvânta pe el și casa lui.
Poți zidi un altar ca Noe sau poți zidi un turn al ambițiilor ca Nimrod.
Poți zidi în credincioșie ca Noe, un altar sau poți construi în frică, un turn, ca Nimrod.
Într-o lume în care puține au mai rămas de descoperit, e timpul să descoperi puterea altarului care oprește furtuna și aduce Soarele Neprihănirii.
Biruință să avem!
Florin Ianovici
