Am plecat la 4,30 spre aeroport.

Ploaia m-a însoțit pe tot drumul egală, monotonă ca o mantie care învelea noaptea. Iubesc ploaia care poartă în ea promisiunea risipirii prafului și murdăriei. Ploaia face verdele mai verde și curăță noroiul aruncat prin lume.

Nu e zi să nu plouă acolo unde există dorință. Cuvântul lui Dumnezeu este ploaia binefăcătoare a sufletului nostru. Când deschizi Scripturile încep să cadă picurii de rouă sfântă.

Nu e zi să nu plouă acolo unde este dorință. Zi de zi Dumnezeu toarnă ploaia pâinii care ne hrănește. Doar Dumnezeu este Izvorul pâinii de fiecare zi.

Mâine este ajunul Nașterii Domnului. Cel puțin convențional. Cu inima tremurândă ne amintim de cerurile care au picurat neprihănirea, de pământul care s-a deschis să dea din El mântuirea și izbăvirea. A ploua Dumnezeu mântuire.

Vorba ta bună este ploaia care înviorează și udă rădăcina inimii obosite. De ce am secat în cuvinte frumoase? De ce suntem puțuri crăpate de certuri, invidii și răutăți cotidiene? Fii ploaia care înviorează și aduce înflorire.

În așteptarea ninsorii ne bucurăm de stropii de ploaie. Uneori să te gândești că picurii strecurați de nori sunt lacrimile unui Tată care își caută copiii. Lasă lacrimile Lui să vindece rănile tale.

În ploaia de azi este îmbrățișarea Tatălui ceresc care nu te-a uitat.

Mulțumesc Părinte al îndurării pentru dragostea Ta.

Fiți biruitori.

Florin Ianovici