Articole Devoționale / Motivaționale

Florin Ianovici ◉ Să rostim adevărul curat în curăție

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Florin Ianovici ◉ Să rostim adevărul curat în curăție
Pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu nu se face prin tragism. Observ o tendință care s-a accentuat și anume atitudinea prăpăstioasă, vestitoare de anunțuri apocaliptice care induce frica.

Frica nu a crescut pe nimeni în maturitate, pe când dragostea a născut caractere puternice.

E nevoie de învățătura care să aducă curaj sfânt, tărie în a sluji lui Dumnezeu.

Ce nu este născut din iubirea sfântă nu va trăi niciodată. Sperietura, îngrozirea, blamarea, culpabilizarea nu sunt maniere ale Duhului Sfânt de lucra, ci ale firii religioase.

Suntem tari în gură și tare moi în fapte. Cu durere spun că am văzut proroci, predicatori, slujitori chirciți de frica pandemiei ca mai apoi să devină iarăși zmeii vorbelor.

Predicarea Evangheliei nu însemnă să fii guraliv sau bun de gură, ci prudent, rezervat și mai ales motivat de dragostea față de Dumnezeu și semeni. Ușurința în a vorbi nu te transformă automat într-un mesager al bibliei.

Realismul biblic se obține prin efortul constant de a citi biblia, de a te instrui, de a asculta fără părtinire și opinii diferite de cele cu care ai fost învățat.

Realismul este rezultatul unei maturități care știe ce să facă cu suferința, cu necazurile, știe să învețe din propriile greșeli și care, mai ales, a învățat cât de vulnerabil este omul și cât de măreț este Dumnezeu.

Ceea ce se consumă constant de către oameni este sentimentalismul religios. Căutăm să fim atinși afectiv ca o dovadă că am simțit pe Dumnezeu și astfel, să ne adeverim nouă, că suntem în atenția Lui.

Sunt conștient că sunt multe mesaje aride, bolovănoase, care deștertizează inima și oamenii sunt sătui de aerele profesorale ale celor care vestesc biblia.

Înduplecare inimii spre a face voia lui Dumnezeu este însă lucrarea Duhului Sfânt care onorează adevărurile biblice și nu povestioarele moralizatoare. Să nu confundăm lacrimile emoțiilor cu lacrimile pocăinței.

Decupajele biblice adică aceea îndeletnicire de a posta, enunța sau folosi versete biblice trunchiate, prin care se anunță sfârșitul iminent, dureri și necazuri mari, ne-a transformat în vestitori ai morții și nu ai vieții.

Niciun pasaj biblic nu aduce doar perspectiva condamnării. Evanghelia lui Hristos ne responsabilizează și ne luminează prin adevărurile Sale pline de iubire sfântă.

Este drept să transmitem oamenilor faptul că Dumnezeu condamnă păcatul și așteaptă sfințire de la credincioși, dar la fel de drept este să vestim că în Hristos avem iertare, eliberare și consacrare.

Deseori încălecăm pe subiectele fierbinți ale zilei, ale mass mediei și căutăm febril vreun verset deștept din Biblie ca să ne arătăm înțelepciunea și să impresionăm prin legătura noastră aparte cu Duhul Sfânt.

Nu e vorba doar de un senzaționalism deja specific predicatorilor noștri, cât mai ales de oportunism. Să sacrifici biblia doar ca să îți iasă ție părerile este sămânța ereziilor.

Nota triumfalistă și partizană prin care ne declarăm credincioșii adevărați, atotștiutori, este o dovadă cât de departe suntem de inima lui Dumnezeu.

Sincer, adeseori mi se umbrește inima când văd naivitatea ridicată la rang de virtute. Spun naivitate nu cu gândul la acei copii inocenți, ci la acei copii râzgâiați, mofturoși cărora în loc de aripi le cresc cornițele mândriei.

Lovim cu furie în alții de la înălțimea pretențiilor unei spiritualități amețitoare, îi pleznim cu versete biblice, le vorbim de sus, îi condamnăm noi, le spunem cât de nemântuiți sunt ei și cât de mântuiți suntem noi, iar ceea ce e trist e faptul că față de o asemenea tiradă se rostesc ,,amin-uri’’ în neștire.

Fără discuție că e mult mai ușor să înfierezi pe alții, să le vânezi greșelile, să îi pui la zid și să îi execuți cu pasaje biblice decât să creezi o punte a adevărului rostit în dragoste, pe care să pășim cu toții spre Hristos. Nu oricine e constructor, dar oricine poate fi demolator.

De unde toată această rostogolire a vorbelor plină de furie la adresa altora? Răspunsul, din nefericire, e unul limpede: mulți copii predică astăzi.

Pare o pedeapsă a lui Dumnezeu. Într-un fel nu e de mirare că a venit nota de plată a unui sistem ce a gâtuit, a strangulat tinerii cu autoritarismul unei conduceri nebiblice care, paradoxal, stă cu biblia în mână.

Combativitatea, spiritul acesta de bătăuși este o dovadă limpede că am ratat esența Evangheliei care este aducătoare de pace cu Dumnezeu, cu sine și semenii noștri. Harța și agresivitatea nu sunt semne ale îndrăznelii sfinte, ci expresia unor conflicte cu tine, nerezolvate.

Neîndoielnic este necesar să fim pregătiți și să veghem, dar e mare diferență între a fi atent și a fi alarmist. Este îngrozitor să îngrozești pe oameni cu biblia și să ratezi astfel complet Vestea cea Bună.

Ne putem instrui, ne putem sprijini, ne putem influența unii pe alții în bine dacă suntem deschiși, sinceri și smeriți.