Alergăm continuu ca să ne găsim un loc sub soare. Necazul este că ne așezăm sub soarele greșit.

Soarele realizărilor.

Căutăm să impresionăm prin tot ce facem. Vrem ca oamenii să ne vadă și să ne aprecieze. E un soare mincinos. Niciodată la lumina acestui soare nu va crește viața, ci doar vanitatea care este o deșertăciune. Este un soare care orbește pe alții, dar niciodată nu  va lumina aproapele.

Soarele plăcerilor.

Mulți s-au încălzit, s-au înfierbântat sub acest soare. Încă o plăcere, încă un pahar, încă o cucerire. Mulți s-au aprins sub acest soare , dar toți câți s-au aprins, s-au și ars. Sub soarele plăcerilor rămâne doar pustiu pentru că este un soare ce pârjolește teribil.

Soarele egoismului

Acest soare răsare doar peste jungla numită lume. Fiecare caută să stingă soarele celuilalt ca să răsară doar al lui. Așa s-au născut spitalele de nebuni, când fiecare s-a crezut un soare pentru ceilalți, când omul a schimbat slava lui Dumnezeu cu slava lui.

Știu un soare...

Se numește Soarele Neprihănirii.

Fiecare are loc sub el.

Un Soare care te luminează în a înțelege cât ești de iubit și prețios pentru Dumnezeu.

Un Soare care nu minte niciodată pentru că îți arată toată murdăria ta.

Un Soare care te îți preface întunericul în lumină.

Un Soare care aduce căldură inimii și o schimbă din piatră în una de carne.

Un Soare aducător de viață și nu doar aici ,ci și în veșnicie.

Un Soare care călăuzește prin lumina Sa.

Un Soare care nu apune niciodată.

Hai sub Soarele Neprihănirii!

Florin Ianovici