Nu fug de muncă. Nici tu nu o faci. Doar că, în ultima vreme,  o șoaptă se ridică din ce în ce mai des în sufletul tău: ,,nu mai pot, e prea mult’’. Nu ești omul care își menajează spatele. Nicidecum. Ai purtat și încă porți poveri:

Pâinea de pe masă.

O casă îngrijită.

Haine curate.

Serviciul zilnic.

Fuge timpul mâncând pământul și, la sfârșitul zilei,  vezi puțin din cele făcute și un munte din cele nefăcute. Zi după zi tu ești mai istovit, iar problemele se adună. Nu mai știi cum să faci față și nici de unde să începi. Toate sunt urgente, toate sunt deodată, toate sunt din ce în ce mai multe , iar tu ești doar unul.

Cine te ajută pe tine?  Cine ne ajută pe noi?

Rugăciunea de dimineață mi-a adus în minte cuvintele lui Hristos: "Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”" - Ioan 3:8 –

Eu mă tocesc, puterile îmi scad, problemele cresc. În mine nu este răspuns, iar în puterile mele nu este scăpare. Am nevoie de ajutor din afară, ajutor de sus.

De o putere care nu se clatină ca mine.

De o putere care nu se tulbură ca mine.

De o putere care nu se prăbușește ca mine.

De o putere care nu îmbătrânește, nu slăbește, nu se îmbolnăvește.

De o putere care nu se înmoaie la știrile zilei.

De o putere care nu ia medicamente și nu se zbate cu neputința.

Ajutorul este Duhul Sfânt, Cel care nu dă socoteală nimănui și  care nu dă raportul oamenilor, Cel care spulberă orice încăpăținare și dărâmă orice zid al prejudecății. Este vântul de la Cincizecime. Vântul care te poate ridica și pe tine, vântul care mă poate purta și pe mine.

Nu voi lăsa problemele, greutățile să îmi spună ce nu pot face, ce puțin sunt și câte neputințe am. Mă  voi rog să fie Duhul Sfânt cu mine. Ba, mai mult decât atât: voi căuta să fiu născut din Duhul. Așa nu mă poate prinde malaxorul grijilor și nu îmi voi face abonament la deznădejde.

Ce e născut din Duh, zboară ca vântul. Ai simțit vreodată forța vântului? E o vorbă : ,,M-a luat vântul pe sus’’.  Este nemaipomenit să te ia vântul pe sus, cu condiția să fie vântul Duhului Sfânt.

Așa nu te mai istovești singur. Așa nu îți mai cheltuiești ultimul strop de energie luptând de unul singur. Sprijină-te pe Duhul Sfânt, lasă-te purtat de El, așază-ți viața în direcția Lui și vei zbura în toate.

Nu mai bâjbâi în întunericul fricii.  Abandonează lista cu sarcinile pe cate le-ai ștampilat cu ,,nu pot’’ și vino în lumina unei zile noi. El este Dătătorul vieții,  Cel care face totul nou, Cel ce înnoiește, revigorează și îi dă tărie celui obosit.

Nu te da bătut. Ai în tine forța vântului de sus. Trage aer proaspăt în piept și lasă-te condus de Duhul Sfânt. El știe să te poarte.

O săptămână plină de biruință să avem.

Florin Ianovici