%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Viața nu are câțiva centimetri, de aceea să fim prudenți când aveam ambiția de a o măsura. Omul măsoară linear ceea ce este deseori sinusoidal. Viața are urcușuri si coborâșuri, înaintări, opriri, alunecări, reveniri care nu pot fi măsurate atât de lesne.
Fiecare își știe durerea propriului său drum. Fiecare știe cât de anevoios a fost să se mai ridice încă o dimineață ca să plece la drum, fiecare știe cu câtă greutate a mai urcat o pantă a descurajării, cât de mult a strâns din dinți ca să mai înainteze un pic.
Nu am pornit toți din același loc social, nu toți am avut același cămin, nu toți am plecat cu aceiași sănătate, nu toți am venit cu aceiași înzestrare, de aceea drumul nu este doar o distanță parcursă, cât un cost pe care numai Dumnezeu îl poate cântări.
Viața nu are câteva imagini pe care să le selectăm după cum dorim, dacă ne avantajează sau nu. Ceea ce oamenii nu văd poate fi cu mult mai important decât ceea ce văd. Si chiar si atunci când oamenii privesc, rareori văd cu adevărat.
Dacă viața atrage privirea doar când afișează fericiri, de multe ori fabricate, atunci nu merită privită. Dacă primești atenție doar când imaginea e strălucitoare, încărcată de culoare si cu zâmbet luminos, înseamnă că ai doar spectatori, dar nu prieteni.
Omul care înțelege viața va privi si banalul si nearanjatul film al vieții, cu ridurile si ochii stinși, cu oboseala care nu mai trece, cu lacrimile pe care nu le numără nimeni afară de Dumnezeu.
Să cauți si să privești ce este ascuns publicului aduce mai multă viață, vieții decât orice altceva.
Viața nu are doar câteva evenimente, de aceea nu o defini doar după reușitele avute. Uneori înfrângerile poartă cu sine mai mult folos decât orice succes avut.
Povestim viața decupând-o, doar ca să dea bine în fața oamenilor. Luăm din viața doar secvențele glorioase ca să facem povestea atractivă. Casa nu are doar sufragerie pentru oaspeți. Numai Dumnezeu știe pe câte holuri am stat fiecare.
Nu cât de rapid ai avansat ar trebui să ne definească, ci de câte ori ai ales să nu părăsești drumul, de câte ori ai găsit putere ca să te ridici deși credeai că nu o să mai poți.
Cu cât avem ambiția omenească de a cataloga, de a măsura, de a eticheta viața altor oamenii, cu atât ne dovedim de fapt propriile noastre limite.
Viața este un miracol dumnezeiesc. Trăim acest miracol zilnic în măsura în care credem că viața nu este o întâmplare, un accident, o potrivire fericită de celule, ci este măna unui Dumnezeu care cunoaște lungimea zilelor omului încă de când acesta este un plod în pântecele mamei lui.
Azi e o minune că trăiesc. Chiar dacă pentru cei mai mulți pare un clișeu rostirea mea, numai Dumnezeu cunoaște înfiorarea cu care îi mulțumesc pentru viața care mi-a fost dăruită si azi.
Retras în solitudinea odăiței mele, fără spectatori, trăiesc mai mult ca oricând. Nu sunt ovații, dar nici huiduieli aici, în brațele unui Tată care mă știe așa cum sunt.
Obosim deseori în efortul imens de a ne păstra imaginea, renumele, poziția. Sufletul dezacordat nu mai poate cânta si preferă să stea mut. Numai Arhitectul Lui poate aduce din nou armonia furată de zgomotul prea strident al lumii.
Odihnește-te suflete la adăpostul aripilor lui Dumnezeu.
El te iubește cum nu o poate face nimeni.
El te cunoaște ca nimeni altul.
El nu este om să obosească în înnoirea îndurărilor Sale.
Știu că oamenii te-au așezat într-o cutie, au lipit o etichetă si au impresia că știu totul despre tine. Dar mai știu ceva. Știu că viața ta este un miracol, este unică, este un dar dumnezeiesc ce nu poate fi cuprins de mintea sau sufletul omenesc.
Pe Hristos L-au numit fiul tâmplarului Iosif, deși El croise stelele, luna si soarele, pământul cu tot ce se află pe el. Au crezut că îl cunosc, dar erau atât de departe de a-L ști.
Pe Petru l-au numit pescar, dar când a deschis gura, academicii lumii au închis-o pe a lor. Când Duhul Sfânt a așezat gândurile, a însuflețit prin Adevăr rostirea, mirarea si tăcerea s-au așternut.
Pe David l-au văzut ca pe un copil care vorbește copilării, dar când capul lui Goliat a căzut la pământ, cântecele bucuriei au început să curgă pe ulițele Israelului.
Oamenii vor să reducă viața la câteva linii.
Oamenii cred că viața are câteva ingrediente.
Oamenii cred că viața are doar versiunea lor.
Oamenii cred că totul este manevrabil, controlabil, măsurabil.
Eu cred că viața este minune dumnezeiască si mă aștept si azi ca Autorul ei, Dumnezeu, să lucreze cum nu gândesc, cum nu mă aștept, cum nu pot pricepe, căci El este de necuprins, de nepătruns.
Te rog, trăiește viața ca pe un dar ceresc. Iubește sfânt, și ai încredere în planul Celui ce a întocmit viața ta, ai curajul să pășești si azi cu Însoțitorul tău de drum, nu te lăsa doborât de greutățile acestui timp si nici de răutățile semenilor.
Omul cunoaște în parte, înțelege în parte, dar doar Dumnezeu le știe pe toate în mod deplin.
Din toată inima îți doresc, biruință!
Florin Ianovici
