Ai auzit vreodată de claxo-secundă? E intervalul dintre momentul când semaforul se face verde și claxonul celui din spate. Se spune că ar fi cea mai mică unitate de timp.

Astăzi cam toate se măsoară în claxo-secunde, dar nu și viața spirituală.

Ai observat?

Ai luat decizia să mergi pe mâna lui Dumnezeu. Ți-ai asumat riscuri. Oamenii te-au privit pieziș, dar ai mers înainte. Nu a fost ușor să schimbi obiceiuri, atitudini, tovărășii, dar ai luptat. Ai crezut că imediat vei vedea rezultate.

Ai crezut că viața va înflori.

Ai crezut că vei avea succes.

Ai crezut că eforturile tale vor da roade îndată.

Ai crezut că credința ta se va dubla.

Ai crezut că prietenii te vor aplauda.

În timp încolțește o teamă. La început este difuză și te străduiești să îi reduci sonorul. Este teama că ,,încă nu’’ se va transforma în ,,niciodată’’.

Știu că stai cu ochii pe ceas. Când vei împlini așteptarea, Doamne?

Căsătoria care așteaptă de mult.

Copilul pe care îl doresc.

Serviciu pentru care mă rog.

Vindecare promisă.

Dimineața aceea în care să nu mă mai trezesc obosit, descurajat.

La 75 de ani, Dumnezeu îi spune lui Avraam că va fi tată. După 24 de ani și-a ținut fiul în brațe.

Moise a fost chemat de Dumnezeu să conducă poporul evreu. După 40 de ani a primit toiagul.

De 43 de ori în Noul Testament este scris să așteptăm...!

Așteaptă, dar nu oricum.

Nu aștepta pasiv, ca o scuză de a nu face nimic. Asumă-ți responsabilități și fă-ți partea. Dacă transformi așteptarea într-un mod de a evada din realitate, te minți singur. Așteptarea este uneori platforma unei disciplinări de sine în care cultivi obiceiuri noi, în care intervii chiar dacă doare.

Știu că nu îți poți lua ochii de la ceas în timp ce aștepți. Ar fi însă de mai mare folos să privești spre tine în timp ce aștepți. Dacă nu îți vei pierde firea și vei aștepta vei avea surpriza să constați că pas cu pas te-ai transformat. Ești mai calm, mai echilibrat, mai rezervat în discuții. În timp ce aștepți ceva, devii cineva. Cineva mult mai matur.

Schimb-ți poziția. Știu că aștepți să primești respect și iubire de la cei din jur. Și tot întârzie. Decide să oferi pur și simplu ceea ce aștepți. Oferă considerație, încurajare, susținere, prietenie. Vei vedea că dă roade o asemenea atitudine. Dă ceea ce aștepți să primești.

Nu evada. Știu că din pricina așteptării lungi ai tendința să o iei pe scurtătură. Dar știi că aceasta ar dezonora credința în Dumnezeu. Nu ceda. Luptă și păstrează-ți încrederea în Dumnezeu. El va vedea credincioșia ta și nu va rămâne nepăsător.

Învață să cedezi controlul. Nu ai telecomandă la viață. Nu poți selecta ce ,,film’’ să vezi. Viața e viață, cu bune și rele. Chiar dacă ești în prelungiri, lasă-L pe Dumnezeu să stea la cârmă. Dacă vezi că te tulburi deja, aleargă la rugăciune.

Uite un gând pentru săptămâna aceasta aglomerată în care vei avea parte de multe claxo-secunde: Isaia 40:31 – "dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc."

Te vei înălța ca vulturii și vei fi purtat de vântul Duhului Sfânt. Să nu te îndoiești.

Vei alerga în cursa credinței. E un pic mai greu. Ai fi vrut să zbori, dar va trebui să alergi. E mai obositor, dar nu vei da înapoi. Nu te compari cu cel ce zboară, nu vezi miracole la tot pasul, dar nu te cruți de niciun efort. Ai rămas în cursă și aceasta este tot ce contează.

Nu zbori, nu alergi, ci doar umbli. Nu ai aripi, nu înaintezi repede ca cel ce aleargă, dar încă umbli. Nu te simți așa de biruitor ca cel ce aleargă sau zboară, dar rămâi pe poziția ascultării.

Pe Tabor, se zboară la înălțimi spirituale mărețe.

Pe drumul Iudeii se aleargă.

Dar pe drumul calvarului se umblă.

Indiferent de ziua de astăzi, indiferent de drumul din viață, tu nu vei obosi pentru că cei ce rămân încrezători în Dumnezeu vor fi înnoiți în puterea lor.

Dumnezeu a pregătit pentru tine o măsură nouă de putere, deci: tot înainte prin credință!

Florin Ianovici