Îmi zice un cunoscut “dacă aș fi fost în locul tău, aș fi făcut așa și așa…”, altcineva îmi zice “eu aș fi făcut astfel…”, altul zice “nu e bine nici așa, nici așa…uite așa trebuie făcut…”, și îi asculți și încerci să iei ceea ce crezi că este bun de la fiecare, la final îți strâng mâna și îți urează de bine , unii sincer alții prefăcuți, și pleacă, pleci și tu…

Ajungi acasă, dacă ai una ești binecuvântat, te oprești în dreptul oglinzii, îți zâmbești și aștepți un zâmbet înapoi, dar parcă cel din oglindă nu îți zâmbește la fel, e prea trist, e mai trist decât tine, încerci să il înveselești un pic, te uiți la el și-i zici :

- hai zâmbește un pic, e bine…dă slavă Domnului, putea fi mult mai rău…

- E drept o putea fi mai rău…întotdeauna e loc de mai rău!

- Nu a ținut de tine, și tu ști asta … ai făcut tot ce ai putut…

- Așa este…am încercat!

- Hai capul sus și ochii la Iisus…

Privirea cade în podea, mai faci câțiva pași și te prăbușești pe genunchi,  după primele lacrimi și primele cuvinte smulse parcă din stâncă nu alta, apare miraculos și oxigenul în plămâni, cu cât te adâncești în rugăciune parcă poți respira mai bine, e mult mai bine, durerea din piept dispare, ai vrea să ridici ochii dar te temi să nu pierzi, să nu dispară ce ai câștigat acolo pe genunchi.

Acolo pe genunchi ai dobândit …tu și Iisus … oxigenul acela care lipsea, tu și Iisus fără durerea aceea în piept, tu și Iisus fără ură năprasnică pe cei care te-au “ars”, tu și Iisus compasiunea pentru oamenii care cu ura lor te-ar fi șters de pe fața pământului, tu și Iisus puterea de a te ridica și a merge mai departe, tu și Iisus promisiunea că pruncii tăi vor avea un viitor binecuvântat, tu și Iisus noi idei cum să ajuți mai eficient pe cei în nevoi, tu și Iisus planuri cum să duci Vestea Bună în locuri și locuri, planuri parcă din cer venite, tu și Iisus care toarnă pace peste inima ta oricât de lovită ar fi…

Până la urmă este despre tine și Iisus, oamenii își dau cu părerea și atât, unii cu sinceritate vor să te vadă bine, alții tot cu sinceritate vor să te vadă cum suferi…cum stă treaba între tine și Iisus, asta contează cu adevărat, acolo ai pacea, acolo dragoste pentru toți, acolo pricepere și forța necesară să poți “muta munții”…

Nu-mi mai spuneți ce ați fi făcut voi, vreau să știu ce a făcut Iisus…și atât!!!

Ghiţă Ignat