%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Betania, un sat mic în care trăia o familie mare...Nu, nu erau mulÈ›i, nici nu aveau poziÈ›ii înalte în societate, măreÈ›ia lor stătea însă în faptul că-L iubeau pe Domnul Isus. Maria, Marta È™i Lazăr erau prietenii Mântuitorului, iar casa lor parcă era casa Lui.
În ziua de miercuri Hristos Domnul nu a mers în Ierusalim, nefiind înregistrate în Evanghelii anumite acÈ›iuni publice, ci după toate evidenÈ›ele a rămas în Betania să se odihnească. Cei trei fraÈ›i, prietenii Lui, L-au primit atât de bine. Era casa deschisă permanent pentru El, fără să simtă vreodată că trebuie să plece, ci doar atunci când Lucrarea Tatălui avea termenele ei. Aici mânca È™i se odihnea...era iubit È™i preÈ›uit!
Cred că ziua I-a fost liniÈ™tită. S-a bucurat cu Lazăr, cel înviat din morÈ›i. A mâncat din bucatele Martei È™i din tot ce ea I-a pregătit. S-a întremat prin iubirea Mariei. Au depănat amintiri, au interpretat prezentul, s-au uitat cu tărie È™i mulÈ›umire la ce va urma. Ura din Ierusalim nu mai conta...în Betania era bucurie, calm È™i multă dragoste. Fiind încărcat în FiinÈ›a Lui lăuntrică a putut merge mai departe. Urma greul, povara, bătăile, acuzaÈ›iile mincinoase, spinii È™i crucea...binecuvântată ai fost tu, casă din Betania.
