Într-un colț de țară, în satul Dumbrava din județul Bihor, un om a reușit, fără fonduri, fără sprijin de la stat, dar cu o inimă uriașă, să schimbe soarta a mii de oameni uitați de lume. Numele lui este Viorel Pașca, și de aproape 20 de ani face ceea ce n-au reușit să facă instituțiile statului: îi primește pe cei respinși, bolnavi, abandonați, fără acte, fără familie, fără nimic – și le oferă adăpost, hrană, îngrijire și un strop de demnitate.

Viorel Pașca nu e asistent social, nu are vreo fundație bine finanțată și nici sprijin politic. E doar un om care a refuzat să rămână indiferent la suferința celor pe care societatea i-a aruncat la margine. A început cu o singură casă în Dumbrava, unde primea bolnavi și bătrâni externați din spitale, care oricum nu aveau un loc în care să se ducă. Azi, misiunea sa s-a extins: găzduiește peste 370 de oameni în mai multe imobile din zonă, pe care le întreține aproape exclusiv din donații.

Multe dintre aceste persoane au fost trimise de chiar spitalele și instituțiile statului, care, neavând soluții, îl căutau pe Pașca ca pe o ultimă speranță. Oameni luați din șanțuri, din gări, din case dărăpănate, cu afecțiuni grave, unii pe moarte. Iar el îi primea fără să întrebe cine plătește.

În timp ce unele azile de stat sau private sunt cunoscute pentru neglijență sau chiar abuzuri, Dumbrava a fost – și este – un loc al milei, al grijii reale. De-a lungul anilor, mii de oameni au trecut pe acolo și au găsit o mână întinsă, nu o ușă închisă.

Și totuși, acest om – care ar merita să fie decorat pentru faptele sale – este astăzi tratat de statul român ca un infractor.

În ultimele luni, au fost deschise două dosare penale pe numele lui Viorel Pașca. Unul pentru „profanare de cadavre”, după ce a dus la primărie trupul unui decedat pentru că autoritățile refuzau să-l preia. Altul, recent, pentru „operațiuni financiare suspecte”, deși Pașca nu percepe nicio taxă de la beneficiari și nu are contracte cu statul.

Mai revoltător este faptul că exact acele instituții care i-au trimis pacienți ani de zile – spitale, primării, direcții de asistență – acum se spală pe mâini și îl incriminează. Deși controalele efectuate în Bihor au constatat că nu s-au încălcat legi și că oamenii sunt îngrijiți corespunzător, scandalul public și hărțuirea continuă.

Ca pastor și ca om care crede în învățătura Domnului Isus, nu pot să nu văd în Viorel Pașca un slujitor al iubirii creștine. El a înțeles ce înseamnă chemarea: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Cum poate un stat care se pretinde modern și civilizat să transforme un bun samaritean într-un suspect penal? Cum să hăituiești un om care nu cere nimic, care nu profită, care oferă tot ce are pentru frații noștri cei mai necăjiți?

Ce ne spune asta despre valorile pe care le promovăm? Dacă un astfel de om nu este recunoscut, sprijinit, apărat – atunci cine mai are curajul să ajute?

Nu Viorel Pașca trebuie anchetat, ci sistemul care l-a împins să preia responsabilitățile statului. Nu, el nu trebuie marginalizat, ci sprijinit – cu cadre, cu sprijin legal, cu recunoaștere publică.

În loc să-l incrimineze, statul ar trebui să-i mulțumească. Să transforme modelul Dumbrava într-o soluție alternativă pentru asistența socială. Să sprijine acele inițiative care aduc rezultate, chiar dacă nu urmează căile birocratice obișnuite.

Este timpul ca această țară să înceteze să mai lovească în oamenii care fac bine. Și să înțeleagă că nu poți construi o societate sănătoasă pedepsind compasiunea.

Nelu Filip