Iată o propunere serioasă, chiar dacă îndrăzneață pentru România (ori Europa). O astfel de unealtă de reprimare a liberții religioase și de constrângere a cultelor religioase să se alinieze politicii statului secular ar fi de neconceput în America, țară care pentru prima dată în lume a enunțat, în Constituție, libertatea religioasă.

Scriu asupra subiectului pentru că pe 28 iunie partidele frecventabile au pus pe masa președintelui pentru promulgare o lege care revizuiește legea cultelor din România pentru a acorda statului autoritatea de a decide cine este “preot”, “rabin”, “imam” sau persoane similare care își pot profesa vocația spirituală.

Așa era și pe vremea Comunismului. Comuniștii licențiau pastorii să își poată îndeplini funcțiile religioase. Pastorii posedau un “carnet” de pastor pe care statul îl suspenda ori retrăgea pentru a controla mișcările și acțiunile pastorilor. Era o formă nu doar de control, dar mai ales de intimidare.

Nu e treaba statului să se amestece în chestiuni teologice. Ele aparțin strict confesiunilor religioase. Adoptând această revizuire statul își arogă autoritatea să decidă chestiuni și dispute teologice – chiar dacă la sesizarea sau recomandarea cultelor – privind cine poate exersa funcția de pastor ori rabin.

Nu este de competența statului să se amestece în dispute teologice, așa cum o făcea în Evul Mediu. Dacă în interiorul confesiunilor există îndoieli sau neînțelegeri privind autoritatea unei persoane de a funcționa ca lider religios, este de competența lor să-și rezolve aceste treburi după regulile stabilite de ele.

Ar fi, de asemenea, de neconceput, de exemplu, ca Ministerul Cultelor să-și aroge autoritatea să accepte ori să respingă deciziile ierarhiei bisericești privind modul lor de funcționare, teologia și cine poate deține funcții bisericești.

Nici nu este de autoritatea statului să decidă ce culte religioase să recunoască și pe care să le respingă. Ministerul Cultelor se mândrește cu numărul (relativ mic) de confesiuni religioase pe care le recunoaște în Romania. Autoritatea de a recunoaște care grupuri constituie sau nu culte religioase sau care se bucură de protecția legii încalcă flagrant libertatea de conștiință și religioasă.

În Secolul 17, Marea Britanie (și alte părți ale Europei) au fost zguduite de conflicte armate tocmai pentru că regele își arogase autoritatea de a decide care grupuri religioase pot exista legal și care nu. Tocmai din acest motiv, puritanii, printre alții, au plecat din Marea Britanie și Europa pentru că nu au primit autorizația de a funcționa ca și confesiune religioasă aparte.

Istoria acestor conflicte este lungă, dar România a rămas codașă. Istoria a lăsat România în urmă.

Statul român folosește Ministerul Cultelor să afecteze alegerile. Este un ritual bine cunoscut deja că în preajma alegerilor primarii strâng pastorii și îi anunță că “au sosit banii pentru culte”. Pastorilor li se spune, printre rânduri, ce se așteaptă în schimbul alocării fondurilor: voturi. Știu asta din experiența candidaturilor precedente.

Adevărata libertate religioasă impune abolirea Ministerului Cultelor. Se discută mult în aceste zile despre reducerea cheltuielilor bugetare. Eliminarea acestei relicve fără rost, a Ministerului Cultelor, ar ajuta în acest sens.

Peter Costea