%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Prin harul lui Dumnezeu, vom publica în curând cartea „Cunoașterea vremurilor” de Martyn Lloyd-Jones. Este o compilație de predici în care autorul analizează starea spirituală a mișcării evanghelice din jurul anului 1960. Deși rostite atunci, învățăturile, mustrările și sfaturile autorului sunt nespus de relevante și pentru noi, creștinii de astăzi. Iată un fragment sugestiv preluat din capitolul „Să ne amintim de reformă!”:
Observați, prieteni, importanța de a privi în urmă la Reformă! Oare cea mai mare nevoie a acestei vremi, nu este aceea de a ne întoarce la acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Este el poruncitor sau nu? Sunt eu în situația de a mă poziționa deasupra acestei Cărți, să privesc în jos la ea și să spun: Nu este adevărat, acest lucru trebuie scos? Este oare mintea mea, cunoștința mea conformată secolului al XX-lea, judecătorul ultim, cel care decide veridicitatea acestei învățături? De acum 100 de ani, de când această mentalitate a început să se infiltreze, biserica a început să decadă. Reformatorii, însă, au clădit totul pe această Carte pe care au considerat-o a fi Cuvântul lui Dumnezeu către om, pe care ei nu trebuiau să îl judece, ci să îl predice. Trebuie să ne întoarcem la asta. Nu poate fi sănătate, nu poate fi autoritate în Biserică până când nu ne întoarcem la această autoritate de bază. Este nelalocul lui să vorbim cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu într-un fel care ne permite să decidem că anumite lucruri din el nu sunt adevărate! Cartea este unitară, iar Domnul Isus Hristos a crezut Vechiul Testament. După învierea Lui, Și-a purtat ucenicii prin cărțile lui Moise, prin Psalmi și prin profeți. El spune: Sunt acolo. Priviți-Mă acolo. Citiți-le. De ce nu le-ați înțeles? De ce nu ați crezut tot ce au scris profeții? Aceasta era problema lor; biserica, în perioada ei de declin, s-a confruntat întotdeauna cu asta, iar noi trebuie să ne întoarcem la poziția reformatorilor creștini și să recunoaștem că nu avem nicio autoritate separat de autoritatea acestui Cuvânt al lui Dumnezeu.
În această Carte ei au găsit și doctrina măreață a suveranității lui Dumnezeu, care i-a învățat să nu se adreseze problemelor lor într-un mod subiectiv, așa cum voi și cu mine avem înclinația să o facem. Preocuparea lor nu era cum să primească puțin ajutor, vindecare fizică, călăuzire, fericire și pace, cum pot avea un prieten care să îi ajute în singurătatea lor. Nu, ei s-au văzut înaintea acestui Dumnezeu atotputernic, suveran și întrebarea lor era: Cum poate un om să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Ei s-au plecat înaintea Lui! Erau oameni evlavioși, oameni temători de Dumnezeu. Dumnezeu era în centrul gândirii lor, Cel care le controla activitățile și viețile. Suveranitatea lui Dumnezeu! Nu au vorbit mult despre voința liberă, din câte am citit, dar știau că Dumnezeu este deasupra a toate și omul trebuie să I se închine și să se teamă de El!
Apoi era minunata doctrină centrală a Domnului Isus Hristos și a lucrării Sale desăvârșite, încheiate. Nu L-au compătimit când L-au privit pe cruce; L-au văzut purtându-le păcatele, L-au văzut pe Dumnezeu punând peste El nelegiuirea noastră, a tuturor, L-au văzut ca pe un substitut, L-au văzut pe Dumnezeu punând vina noastră asupra Lui și pedepsindu-L pentru vina noastră. Ispășirea substitutivă! Ei au predicat-o; era totul pentru ei. Lucrarea de ispășire completă, terminată, a lui Hristos. Ei s-au lăudat cu ea! Bineînțeles, aceasta, în schimb, a condus la măreața doctrină centrală, fundamentală, de care ni s-a amintit când am citit, și anume, la justificarea doar prin credință.
Link-ul cărții, unde puteți citi și alte fragmente sugestive: http://www.perlasuferintei.ro/carti/130.
Editura Perla Suferinței
