%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
MC: Ce parere despre spectacolul blasfemiator, „Proorocul Ilie” pus pe scena Teatrului Național?
IB: Am postat o parte a părerii mele într-un comentariu la intervenția salutară a Dlui Dîrlău în Parlamentul României (VIDEO mai jos )
Spectacolul de la Teatrul Național este expresia unei obraznicii demonice, spuneam în comentariul meu, și a triumfului anticulturii în sfera instituțiilor culturale din statul român.
Dacă nu se va înțelege religia în domeniul vieții spirituale ideea lui Dumnezeu este absolut suverană, absolut intangibilă și absolut inviolabilă, indiferent de, riscul unor asemenea „accidente metafizice” se va repeta.
Pentru creștini, Biblia este Cartea imuabilă, „căci adevărat vă spun, Zice Mântuitorul, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slova din Lege înainte să se fi întâmplat toate..” (Matei, 5: 18).
Singur Demonul are obrăznicia deșartă și curajul cu adevărat dracesc să-l înfrunte pe Dumnezeu și Cuvântul Scripturii.
Deci, cine sunt cei ce-au pus pe scenă draceasca blasfemie?!!
Chestiunea este o de maximă gravitate și alarmă. Atâta vreme cat nu se va înțelege în cultura omenirii sunt cărți și simboluri intangibile, în care este depozitată o idee la rândul ei imuabilă și absolut intangibilă, inviolabilă, ideea lui Dumnezeu, haosul va fi în noi, în grădina noastră, în mințile noastre, în familia noastră, în popoarele noastre, în toate ale noastre.
Am reluat în răspunsul meu de aici gândul unui om înțelept, șocat de draceasca blasfemie de la Național. Arta care se rupe de acest principiu axiologic intaietor în toate nu este parte a culturii, ci parte a demonicei cancel culture (anularea culturii), cu care se războiește noua elită americană în numele revoluției normalității (a restituirii puterii bunului simț, common sens , în viața noastră cotidiană), a revenirii la credință în toată lumea, a eliminării zilele, a restaurării economiei curate (eliminarea corupției) în dinamica lumii și a popoarelor etc.
(Din volumul în curs de apariție „Maximă călătorului. Dialoguri și studii de sociologia vieții cotidiene” )
