Când un nou faraon era pus în funcție, fix în aceeași zi începea si proiectarea si apoi construcția mormântului său, deci prima zi de domnie era si prima zi de pregătire pentru moarte. Eu as zice că prima zi din viață este și prima zi în care te îndrepți deja spre moarte. Iar când devii conștient de acest lucru trebuie deja să te pregătești. Azi merg la o înmormântare, la un creștin de aproximativ 50 de ani, care si-a purtat crucea, o tumoră gigantică, care creștea pe picior, o tumoră care nu l-a împiedicat să vina la Biserică si să afișeze un zâmbet angelic. Fața lui strălucea, nimic nu trăda faptul că în ultimul timp tumora de 20-30 de kg îi producea suferință și o infecție năpraznică.
Un frate de credința s-a întâlnit cu el pe holul spitalului, erau ultimele lui clipe din viață. Însă Dumnezeu i-a mai trimis o întărire si o încurajare, un frate care s-a rugat cu el si l-a încurajat. Căci cei neprihăniți nu mor niciodată singuri, mor înconjurați de sfinți si de îngeri. Mor înconjurați de lumina lui Hristos si de speranța revederii dincolo cu Hristosul nostru iubit. Am văzut o artista internațională pe patul de moarte, deși avea milioane de dolari, milioane de fani si milioane de mesaje de încurajare, nimic nu o mângâia. A murit disperată si nepregătită, pentru că nu-L avea pe Hristos, singura lumină de dincolo după cum El le-a zis fariseilor, care nu credeau in El: “Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni” (Ioan 8:21).”
Însă copiilor Lui, Hristos le-a zis: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14:1-4). Noi știm unde ne ducem si știm si calea într-acolo, căci calea este Hristos pe care-L iubim. De aceea nu ne temem de moarte!
Cu prețuire,
Toni Berbece