%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Ce ai, ce avem în inima noastră, la Crăciunul acesta? Nu neaparat, ce ai pe buze, e posibil ca unii chiar să aveți cântări pe buze, nu doar ce ai în casă, nu ce avem pe masă, nu ce ai sub brad? CE AVEM ÎN INIMĂ LA CRĂCIUNUL ACESTA?
Relatarea evanghelică, din MATEI 2:1-12, ne dezvăluie evenimente, care s-au petrecut, citez din Matei 2:1, „după ce s-a născut Isus, în Betleemul din Iudeea,” iar personajele reprezintă trei tipologii umane, trei tipuri de inimă, trei posibile încărcături, pe care oamenii le-au avut si continuă să le poarte în inimă, inclusiv la Crăciunul acesta.
În primul rând, unii au avut, unii au, unii încă aveți în inimă, TULBURARE.
Reprezentantul acestei categorii este împăratul Irod, și dimpreună cu el, locuitorii Ierusalmului. Matei 2, primele trei versete: „După ce S'a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, 2şi au întrebat: ,,Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.`` 3Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s'a turburat mult; şi tot Ierusalimul s'a turburat împreună cu el.”
Am băgat de seamă că oamenii tulburați reușesc să îi tulbure si pe cei din jurul lor, să le strice si lor inima și bucuria sărbătorii. Irod îi reprezintă cu succes, pe toți cei care la Sărbătoarea aceasta, dintr-un motiv sau altul, sunteți tulburați, si alegeți să rămâneți așa.
Irod era un împărat nelegitim și tiranic, care ajunsese pe tronul de la lerusalim, pentru că fusese înscăunat de aliații lui, romanii. EL era edomit, nu era evreu pur sânge, era conștient că staționeză, într-un mod nelegitim, pe tronul altcuiva, și fiincă era un împărat tiranic, a făcut tot ce i-a stat în putință, ca să se mențină pe tron. Pe românește, i-a lichidat, rând pe rând, pe toți cei, pe care i-a socotit o amenințare. A mers până acolo, încât si-a omorât cumnatul, soacra, nevasta, fiii, s-a ajuns pînă acolo încât, chiar Octavianus Augustus, Cezarul de la Roma, aliatul lui să spună cu dispreț: „E mai bine să fii porcul, decât copilul lui Iord.” Ca atare, nu surprinde deloc faptul că atunci, când au apărut magii si l-au întrebat: Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor?, Irod s-a tulburat, si tulburarea lui îi va tulbura si pe ceilalți, va degenera în ură și va conduce la crimă, la genocid, la masacrarea pruncilor din Betleem.
CE AI ÎN INIMĂ LA CRĂCIUNUL ACESTA? Unii, foarte mulți, au tulburare. În general, Irod este emblematic pentru profilul unei lumi fără Dumnezeu. Prezența Lui Hristos, care nu e doar un pruncușor, pe care să-l ciupești de obrăjori, ci El e Împărat, proximitatea lui, prezența Lui, poruncile Lui, pretențiile Lui, continuă să Îi tulbure pe mulți. Pentru că El ne confruntă, EL ne obligă la cercetare, El ne cheamă la capitulare, la pocăință. De aceea, pentru oamenii acestia, El trebuie eliminat din școli, din spațiile publice, de pretutindeni, trebuie smuls, dacă se poate, din conștiința omenirii. Pentru că pe tronul inimii lor, poate pe tronul inimii tale, domnește un Irod nelegitim si nemilos, care te-a legat cu patimi grele, care a pus stăpânire pe tine, care nu vrea să se închine înaintea Împăratului Hristos. Este firea ta, egoul nostru, care se tulbură așa ușor si îi tulbură si pe cei din jurul nostru. Și ce păcat, ca la o sărbătoare așa frumoasă, tu să ai în inimă tulburare.
CE AI ÎN INIMA TA LA CĂCIUNUL ACESTA?
Unii au tulburare, în vreme ce alții au avut si continuă să aibă, NEPĂSARE.
Pe mine, personal, categoria, care mă indispune cel mai mult în episodul acesta, nu e reprezentată de Irod și acoliții lui. Preoții, cei mai de seamă, cărturarii, elitele religioase și intelectuale ale națiunii, ei sunt cei care dezamăgesc cel mai mult. Matei consemnează că: „(Irod) a adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5,,În Betleemul din Iudea``, i-au răspuns ei, ,,căci iată ce a fost scris prin proorocul: 6,Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu, Israel.” (v4,5,6). Oamenii aceștia i-au dezvăluit lui Irod informația, o aveau, cunoșteau Scripturile, dar ce au făcut ei înșiși cu ea, cu informația, cu Scriptura, pe care au predicat-o altora? Nimic, nimic, nimic! Beteleemul este amplasat la circa 5 mile, depărtare de Ierusalim, adică foarte aproape, dar cu toate acestea, din câte cunoaștem, nici unul dintre ei nu a avut măcar curiozitatea, pasiunea, să meargă la Beteleem si asemenea păstorilor să verifice informația. O distanță așa de mică și o nepăsare așa de mare! Să nu fim foarte asprii cu ei, pentru că preoții cei mai de seamă și cărturarii de atunci, în particular, erau echivalenții teologilor de astăzi. Și, în general, aș spune ai tuturor, credincioșilor de astăzi, noi, cei chemați să fim o împărăție de preoți. Oamenii acestia vă reprezintă pe toți cei care aveți cunoștiința necesară despre Hristos, dar ati permis comodității, nepăsării și indiferenței să ocupe un teritoriu, tot mai întins în inima si în viața, si în programul vostru. Aproape nimic nu reușește să ne mai miște, să ne mai trezească din nepăsare, din indiferență, din stagnare și să reaprindă făclia entuziasmului. Dovada? Bisericile tot mai goale, locurile din fața Tv-lui, computerului, telefonului, tot mai pline. Indiferența ne ucide pasiunea, ne face comozi, și tot mai distanți. „Pentru ca răul să cîștige, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”
CUM E INIMA TA? CE E ÎN INIMA TA LA CRĂCIUNUL ACESTA?
Fie tulburare, fie nepăsare, sau asemenea magilor, în cel de-al treilea rând, BUCURIA ÎNCHINĂRII.
Să-l lăsăm pe Matei să își continue relatarea: „După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s'a oprit deasupra locului unde era Pruncul. 10Cînd au văzut ei steaua, n'au mai putut de bucurie. 11Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s'au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s'au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.”(v9,10,11).
În ceea ce îi privește pe magi, pentru că se stie puțin, se speculează mult. Nu le cunoștem numele, desi tradiția i-a botezat, nici numărul, faptul că au adus trei daruri, nu înseamnă că au fost neaparat trei, nici țara de origine, au venit din Răsărit, posibil din Babilon. Dar știum că într-o lume plină de oameni tulburați, într-o generație populată cu creștini tot mai nepăstori și comozi, asemenea lor, putem avea și noi, în inimă, bucuria închinării.
Cum? Doar vă listez telegrafic: PRIN ASUMAREA CĂUTĂRII. Dumnezeu Însuși spune: „Mă veți căuta si Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima.” Așa au făcut magii, nu au renunțat repede, nu s-au descurajat ușor!. Apoi, PRIN ACCEPTAREA CĂLĂUZIRII. Să te lași călăzuzit. Vedeți, există o Revelație Generală, o descoperire a lui Dumnezeu în natură, care ne spune că există Dumnezeu, („Cerurile spun slava Lui..”.), dar dacă vrei să știi cum este Dumnezeu, cum este Dumnezeu, cum ne mântuieste, trebuie să accepti călăuzirea Scripturii, Revelația specială. Teologia naturală e suficientă ca să știm că există Dumnezeu, dar nu e suficientă pentru ca să primim mântuirea. La Ierusalim, în experiența magilor, Revelația Naturală se întâneste cu Revelația Specială, cu Cuvântul Scripturii, cărturarii le deschid ochii, deschizându-le Scriptura.
ASUMAREA COSTULUI ÎNCHINĂRII, e al treilea lucuru decisiv. Închinarea, dragii mei, implică o jertfă. O jertfă contabilizată în timp, în energie, în resurse materiale. Atunci te bucuri cu adevărat. Când nu doar primesti, când esti gata sa dăruiesti, să I te dăruiești. Ne-o spune, chiar EL, Cel ce ne-a dăruit totul: „Este mai ferice să dai, decât să primești!” (Fapte 20:35). I s-au închinat si I-au adus daruri: aur, pentru Monarh, tămâie, pentru marele Preot și smirna, substanața folosită la îmbălsămarea unui trup mort, pentru Mântuitor, un gest profetic, privitoar la faptul că El se naște ca să moară, nu ca o victimă, nu ca un martir, ci ca Un Mântuitor.
Oamenii aceștia au trăit, cu adevărat, bucuria închinării. Poți avea și tu în inimă bucuria închinării, singura bucurie care nu se stinge, atunci când beculețele vor fi stinse, atunci când decorațiile vor fi date jos, bucuria închinării poate rămâne. Doar dacă, asemenea magilor, în mod sincer tu nu cauți să te bucuri de doar de venirea sărbătoarii, ci vrei să te bucuri de venirea Sărbătoritului, vrei să te închini Lui. Sărbătoarea în sine, vine si se duce, dar Sărbătoritul poate rămâne mereu în inima ta, si prezența Lui îți poate umple inima, viața, familia de dragoste, de bucurie, de pace, pentru că da, El este sursa supremă a tuturor binecuvântărilor. Ce ai, pe Cine ai în inima ta la Sărbătoarea acesta?
Adrian Neiconi
