%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor.” (Faptele apostolilor 1:9).
Înălțarea lui Isus la ceruri îl plasează pe Domnul într-o stare de ascundere. Fiind acoperit de nor, Mântuitorul nu se mai vede cu ochiul liber, dar nu înseamnă că El dispare.
Nu trebuie să citim „înălțarea” ca pe un gest de distanțare, de detașare a lui Isus față de noi. Intrarea lui Isus în ascundere este mai degrabă o invitație la un ”joc” existențial, a cărui miza este tocmai să-l găsim pe Isus. Este jocul vieții (veșnice) însăși.
Înălțarea nu înseamnă „fiecare cu drumul lui”, dimpotrivă înseamnă să căutăm cu perseverență, în fiecare zi, drumul Lui! Dacă procedăm astfel îi găsim „ascunzătoarea lui Isus” – El se găsește în cei flămânzi și însetați, în cei goi și batjocoriți, în „micuții” acestei lumi, în creștinii persecutați, în genunchii părinților care se roagă neîncetat pentru copii, în pieptul celor care iartă, în fiecare mângâiere divină, în Cuvântul scris și în „conincidențele” salvatoare.
Chiar dacă este ascuns, Isus trăiește și poate fi găsit de cei care au ochi să vadă.... Ochii inimii!
Și, ca în orice joc după reguli, este crucial să-l găsim pe Isus înainte să iasă din ascunzătoare. Altminteri am pierdut jocul!
