În ultimele zile au apărut mai multe articole și postări referitoare la dovezi noi privind locul prin care israeliții au traversat Marea Roșie ca pe uscat.

În acest fel este subliniată varianta traversării Mării Roșii prin Golful Aqaba, zona Nuweiba, spre coasta Arabiei Saudite.

Argumentele invocate pentru această variantă sunt: plaja foarte mare de la Nuweiba, încadrată de munți și mare; existența unei pante submarine foarte lungi, care formează un platou între Nuweiba și partea saudită; configurația geografică, care facilitează un culoar natural de traversare; munții și configurația locului corespund cu descrierea din Exod 14.

Iar cercetătorul independent Ron Wyatt a susținut că a găsit pe fundul Golfului Aqaba obiecte despre care afirmă că erau roți de care egiptene.

Același cercetător a afirmat că a găsit și un stâlp masiv de granit. Potrivit relatării sale, acesta era căzut în apropierea țărmului de partea egipteană și a fost ulterior ridicat de autorități.

Lucrul și mai interesant este afirmația că ar fi existat doi stâlpi identici, unul pe partea egipteană și unul pe partea arabă a Golfului Aqaba, exact unul în fața celuilalt, indicând, de fapt, traseul urmat de israeliți prin Marea Roșie.

Potrivit lui Wyatt, stâlpul de pe partea saudită avea inscripții în ceea ce el a identificat drept ebraică arhaică/feniciană, cuprinzând cuvinte precum: Mizraim – Egipt; Faraon; Moise; YHWH (Yahve, numele lui Dumnezeu).

Aceste mărturii confirmă faptul că evenimentul trecerii Mării Roșii ca pe uscat a fost real, iar călătoria poporului Israel spre Canaan a avut loc prin Arabia Saudită și nu prin Sinai.

Indiferent însă care ar fi fost locația traversării Mării Roșii și traseul călătoriei prin pustiu al poporului Israel, sunt însă adevăruri mult mai profunde pe care trebuie să le învățăm de la acest eveniment.

Urmărind experiențele trăite de poporul Israel la Marea Roșie, le putem împărți în două categorii:

1. Obstacole

Când au ajuns pe țărmul Mării Roșii, privind în jur, cei din poporul Israel puteau vedea multe obstacole: în față era marea, pe lateral erau munții, iar din spate venea armata egipteană. Omenește, nu mai era nicio posibilitate de scăpare. De aceea, paralizați de teamă, i-au spus lui Moise:

„Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu»?” (Ex.14:11-12)

Nu cumva te afli într-o situație asemănătoare? Te uiți în jur și vezi numai obstacole și nicio posibilitate de ieșire? Iar la tot ce te aștepți este doar moartea?

Numai că atunci când omenește nu mai era nicio soluție, Moise le-a spus:

„Nu vă temeți de nimic, stați pe loc şi veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți.” (Ex.14:13-14)

În acest fel, locul obstacolelor, Moise le-a descoperit celor din poporul Israel mari:

2. Oportunități

Da, Dumnezeu poate transforma chiar cele mai grele obstacole în oportunități, care înseamnă:

a. Oportunitatea cunoașterii

Când nouă ni se pare că nu mai există nicio alternativă, Dumnezeu mai are una. Să treci marea ca pe uscat! Această experiență dovedește atotputernicia lui Dumnezeu, în fața căruia nu există obstacole, ci numai oportunități. Dar și credincioșia lui Dumnezeu, care nu-i abandonează pe cei aleși atunci când le este cel mai greu.

Dar, pe lângă o nouă dimensiune a cunoașterii lui Dumnezeu, experiența poporului Israel la Marea Roșie dovedește și:

b. Oportunitatea cuceririi

Din cuceriți, cu siguranță, aceștia au ajuns cuceritori. Nu au fost biruiți, ci au ajuns biruitori. Dacă dintre toți cei din Israel (aproape două milioane) nu s-a pierdut niciunul, din armata egipteană n-a rămas niciunul (Ex.14:28),

Iar cei din Israel, au câștigat această biruință fiindcă Domnul S-a luptat pentru ei!

Domnul a câștigat biruința și în dreptul nostru, despre care apostolul Pavel a întrebat:

„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: «Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.»
Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom.8:35-37)

De aceea, nu te considera înfrânt. Indiferent de ceea ce ți se întâmplă, ești mai mult decât biruitor! Iar această biruință pregătește:

c. Oportunitatea consacrării

După ieșirea din Egipt, drumul pentru poporul Israel nu s-a oprit la Marea Roșie, ci a continuat spre Canaan. Pentru a ajunge la capăt, ei trebuiau să pășească prin credință și cu mult entuziasm.

Regretabil este însă faptul că au cântat numai trei zile, apoi au murmurat timp de patruzeci de ani! Iar în Canaan au intrat doar Iosua și Caleb și toți cei care s-au născut în pustiu.

Orice biruință în încercare trebuie să marcheze un nou început, o întărire în credință și o nouă rededicare pentru a ajunge la capăt.

Recent am discutat cu un bun prieten, pe care l-am întrebat: cum ești astăzi? Răspunsul lui a fost: „Numai nori!” Surprins de răspuns, l-am întrebat: de ce spui asta? El mi-a răspuns că în acea săptămână era programat pentru o operație foarte grea.

Ne-am rugat, iar după câteva zile l-am sunat din nou și, când i-am pus aceeași întrebare, mi-a răspuns: „Numai soare!” Operația trecuse cu bine iar medicii l-au asigurat că nu mai sunt riscuri.

Atunci i-am zis că soarele strălucea și săptămâna trecută, numai că necazurile te-au împiedicat să-l observi. Acum, când Dumnezeu a dat norii deoparte, trebuie să fii mulțumitor și să mergi cu mai multă hotărâre înainte, împlinindu-ți slujirea cu și mai mare dăruire! După ce m-a aprobat, mi-a spus: „Așa voi face!”

Nu cumva vezi numai obstacole și numai nori? Dumnezeu te poate ajuta să vezi soarele și să ai parte de noi oportunități. De aceea, ascultă ceea ce El îți spune, crede și acționează întocmai.

Să nu uităm însă că trecerea mării prefigurează și faptul că părăsim pământul și trecem pe celălalt mal spre Canaanul ceresc, unde nu vor mai fi obstacole, ci numai oportunități veșnice.

De aceea, cu atât mai mult, credința și nădejdea trebuie să ne fie întărite!

Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu