Dacă pui o pietricică în pământ nu se va întâmpla nimic. Dar dacă pui o sămânță, se produce un miracol. Acolo, în pământ, sămânța poartă cu sine o poruncă care îi zice: ,,întinde-ți rădăcina’’. Apoi aceiași poruncă îi spune: ,,ieși la suprafață.’’

Dis de dimineață au răsărit în mine aceste cuvinte: ,,întinde-ți rădăcina’’ și ,,ieși la suprafață'’. E îndemnul lui Dumnezeu pentru ziua de azi, pentru săptămâna ce ne-a fost dăruită.

Nu știu ce va aduce ziua de azi.

Probabil vor fi și zâmbete, dar și suspine.

Probabil vor fi și biruințe, dar și înfrângeri.

Probabil vor fi și bucurii, dar și tristeți.

Probabil vor fi și soare, dar și nori.

Probabil vor fi uși deschise, dar și unele trântite în față.

Niciun om nu te va salva de singurătatea ta, niciun om nu va putea să ridice povara sufletului tău. Niciun om nu are mâna suficient de puternică ca să te ridice. Niciun om nu are cuvintele aducătoare de viață, niciun om nu este ancora care să te țină în vreme de furtună.

Doar Hristos...!

Prea puțini oameni văd și mai puțini înțeleg prin ce treci tu. Viața ta pare redusă la o secvență fără culoare, fără strălucire. Pentru mulți viața ta pare intrată într-un con de umbră. Nimic spectaculos nu se întâmplă.

Aceiași zi de luni cu provocările ei. O iei de la capăt cu sarcinile, cu alergările, cu luptele știute. Începi ziua cu un offff, înainte de a fi ,,on’’. Nu te lăsa copleșit de gândul că totul pare aproape la fel ca în cealaltă zi de luni.

Tu nu mai ești la fel. Chiar dacă sarcinile, poverile, sunt ca cele de ieri, tu nu mai ești același. Între timp rădăcina ta a prins mai multă putere. Știu și sunt încredințat că lucrurile mici pe care le faci mereu și mereu au adâncit înrădăcinarea în Hristos. Adevărata putere nu este atunci când faci un salt spectaculos, ci atunci când rămâi consecvent în ceea ce ai de făcut.

Azi, săptămâna acesta, este vremea rădăcinii. Nu te întrista că nu te aplaudă nimeni. Nu te mâhni că nu s-au aprins artificiile pe peluză. Nu te lăsa copleșit de gândul că ,,nici vântul nu bate pe strada ta’’.

Suflecă-ți mânecile și pleacă la drum.

Începe cântarea: ,,Cu Isus vrea să-mi continui calea’’.

Calcă apăsat cu încrederea că Dumnezeu îți este Tată.

Trage aer în piept cu nesaț.

Privește cerul cu bucurie.

Fă loc susurului Duhului Sfânt care picură în suflet cuvântul: ,,HAI’’.

Acum e timpul rădăcinii. Va veni și ziua când toți îți vor vedea frumusețea spicului. Toți vor privi și se vor minuna de verdele proaspăt, de rodul bogat, de ceea ce ai devenit cu Dumnezeu. Dar până atunci, e timpul rădăcinii, e timpul când nimeni nu te vede afară de Dumnezeu.

Dacă cineva va da azi din cap în timp ce te privește...

Dacă cineva va vorbi despre tine pe la spate...

Dacă nimeni nu va ridica capul când vei intra...

Tu să nu tulburi...!

Tu și eu știm ceva ce alții nu știu, nu pot înțelege, nu au ochi să vadă: e timpul când ne întindem rădăcina.

Va veni și vremea când toți vor ști ceea ce azi doar tu și Dumnezeu cunoașteți: e timpul înrădăcinării în Hristos!

Florin Ianovici