
Cum aș putea să îmi număr bine zilele?
Cu siguranță nu pot să număr decât înapoi. Singura certitudinea e câte zile am adunat. Nu știu câte mai sunt în față, nu știu câte mai sunt rânduite.
Statistica dă o medie de viață, o cifră și atât, dar este una generală, așa că nu poți ști dacă e vorba de tine. Singurul care știe câte zile îți sunt date este Cel care te-a adus în viața, adică Dumnezeu.
M-am apucat să îmi număr zilele.
Pe unele le-am găsit goale de Dumnezeu și pline de mine.
Ce rău îmi pare. De fapt atunci am pierdut cel mai mult. Cu cât am alergat eu mai mult, cu atât am ajuns... nicăieri. Cu cât am crezut mai mult în puterile mele, cu atât am reușit mai puțin. M-am aruncat ca un leu asupra unor zile, ca la sfârșitul lor să înțeleg că sunt un vierme. Iartă-mă Doamne de zilele pe care le-am umplut doar cu mine.
Pe unele le-am găsit mute, fără glas.
Nu că nu aș fi vorbit. Doar că nu am vorbit cu Dumnezeu. În destule zile am risipit tone de vorbe, dar Lui nu i-am spus niciun cuvânt. Cum poți să spui altora că Dumnezeu există și tu să nu vorbești cu El? Iartă-mă, Doamne pentru zilele în care nu ți-am cântat, nu m-am rugat, nu am vorbit cu Tine.
Pe unele le-am găsit pline de păcat.
Câtă durere și spaimă îmi aduce priveliștea zilelor când am trăit ca un nebun, iubind ceea ce Dumnezeu urăște și urând ceea ce Dumnezeu iubește. Mi-am văzut patimile rele, poftele murdare, gândurile rele și m-a apucat spaima. Ce multe sunt zilele în care am trăit rău. Iartă-mă, Doamne pentru zilele de dușmănie față de Tine.
Pe unele le-am găsit fără rod ceresc.
Am făcut bani, am zidit pentru mine, am câștigat un nume înaintea oamenilor, dar în visteria cerului nu am pus mai nimic. Am găsit atâtea zile în care am luat fără să dau mai nimic. Pe săraci nu i-am auzit, pe nenorociți nu i-am văzut, pe cei cu inima zdrobită nu i-am luat în seamă. Rugina, viermii și hoții și-au înfipt dinții în tot ce am adunat pe pământ și nimeni nu poate scoate din mâna lor ceea ce au apucat. Ce rău îmi pare, Doamne, că am trăit zile fără să adun ceea ce hoțul nu poate fura, ceea ce rugina nu poate mănâncă și viermele nu poate strica.
Doamne, duc toate aceste zile la piciorul Crucii, unde Fiul Tău, Hristos moare ca o jertfă pentru oamenii pierduți, pentru zilele pierdute, pentru omenirea acesta care se uită pe un ceas greșit. Deși veșnicia e după următoarea secundă, omenirea măsoară viața ca și cum ar trăi pentru totdeauna.
O, da, Doamne....! Am mai văzut câteva zile în care am trăit frumos, Te-am căutat din toată inima, Ți-am cântat și Te-am mărturisit oamenilor. Doar că sunt atât de puține. Mă rog să îmi dai puterea să răscumpăr vremea căci zilele sunt rele.
O, Doamne, am mai văzut și zilele în care m-ai scos din groapa morții, m-ai scos din mașina făcută zob fără nicio zgârietură și din avionul ce a luat foc fără să mi se aprindă un fir de păr. Îmi e rușine că am uitat să îți mulțumesc în fiecare zi de viața pe care mi-ai prelungit-o. Ajută-mă să trăiesc ca unul ce are zilele împrumutate de la Dumnezeu.
Vrei să te rogi și tu cu mine în a număra bine zilele?
Ce ai de câștigat?
O inimă înțeleaptă!
Florin Ianovici