De unde sti? Dacă citești aceste rânduri, ești în viață. Și dacă ești în viață, nu e prea târziu.

Poate scrie:

„Cum să fie nu prea târziu… când unele capitole sunt închise pentru totdeauna?”

Ai pierdut în cinematograf.

Am pierdut o relație.

Ai pierdut ani.

Ai pierdut ocazii care nu se mai întorc.

Ai făcut lucruri care nu mai pot fi întoarse.

Și ai dreptate: există uși care nu se mai deschid niciodată pe pământul acesta.

Există trenuri care au plecat.

Există cuvinte care nu mai pot fi retrase.

Există oameni care nu mai pot fi aduși înapoi.

Nu e prea târziu nu înseamnă că totul poate fi reparat, ci înseamnă că poate fi restaurat.

Nu e prea târziu să te întorci.

Nu e prea târziu să plângi.

Nu e prea târziu să iubești.

Nu e prea târziu să începi din nou — chiar dacă nu de la zero, ci din ruine.

Biblia nu promite că Dumnezeu vă va da înapoi fiecare capitol pierdut.

Dar promis ceva mai adânc: „El vindecă pe cei cu inima zdrobită și leagă rănile.” (Psalmul 147:3)

Dumnezeu nu rescrie trecutul tău, dar îți scrie viitorul.

Nu e prea târziu pentru iertare — chiar dacă persoana nu mai e aici să o audă.

Nu e prea târziu pentru împăcare — chiar dacă ea se întâmplă în timpul tău, înaintea lui Dumnezeu.

Nu e prea târziu pentru sens — chiar dacă durerea rămâne.

Sunt capitole care se închid…dar cartea vieții tale încă nu sa închis.

Și Dumnezeu este singurul Autor care știe să scrie capitole de lumină după pagini de întuneric.

Apostolul Pavel a purtat toată viața lui amintirea unor lucruri pe care nu le mai putea schimba. Nu și-a putut șterge trecutul. Dar a putut spune: „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă…” (Filipeni 3:13-14)

Nu a spus: „Repar tot ce e în urmă”, ci a spus: „Mă arunc spre ce este înainte.” Asta înseamnă că nu e prea târziu.

Nu e prea târziu să devii omul care trebuia să fii.

Nu e prea târziu să trăiești curat, chiar dacă ai trăit murdar.

Nu e prea târziu să vorbești blând, chiar dacă ai rănit.

Nu e prea târziu să-L cauți pe Dumnezeu, chiar dacă L-ai ignorat ani de zile.

Nu știu ce ai pierdut.

Nu știu ce capitol sa închis pentru tine.

Dar știu ceva: ți-a mai rămas finalul.

Și finalul nu este un detaliu.

Finalul este partea pe care o citește toată lumea.

Finalul este locul unde Dumnezeu strânge lacrimile și le pune pe cântar.

Poate nu mai ai început.

Poate nu mai există în mijlocul.

Dar încă ai sfârșitul.

Așa că nu disprețui ce ți-a rămas.

Nu spune: „e prea puțin”.

Nu spune: „e prea târziu”.

Pentru că, uneori, Dumnezeu scrie cele mai frumoase pagini la final.

Dacă citești aceste rânduri, ești în viață.

Și dacă ești în viață…nu e prea târziu.

Florin Ianovici